Andublog punct COM

Mi-a zis mie Vasilica ca la un restaurant se manaca bine. Ma duc si incerc si eu. Eu, spun altcuiva ca acolo intr-adevar se manaca bine. Hop-top, acel restaurant devine un brand care fuge din gura-n gura. Alearga si isi face o reclama, o reclama usoara dar de efect. El devine un brand.
Un autor necunoscut isi publica o carte la o editura super cunoscuta. Acest autor se bucura de multe vanzarii doar pentru faptul ca editura este un brand, un brand care a scos numai carti bune. Deci, in consecinta si aceasta care a autorului necunoscut este una buna. Buf, o cumparam.

Incercare de a cumpara sau pentru ati satisface unele nevoi nu se efectueaza doar pentru ca vrei neaparat de acolo, dar ai auzit tu ca acolo-i al mai bun.

Brandul e o forma a presiunii majoritatii. Este necesar ca brandu’ sa fie cunoscut inainte ca voi, cetateni ai acestei tarii, sa efectuati un serviciu sau realizati o dorinta?

Tags: mancare, prostie, Romania, Vasilica

…pentru care-ti revizuiesti ramurile emotiilor si crengile pacatelor.

Jocul vietii nu poate fi definit pentru orice suflet al acestui glob ca fiind acelasi. In unele cazuri se poate reprezenta doar prin simpla prezenta a unui joc murdar categorisit sa-ti educe viata in cel mai josnic mod, dar printre alte cazuri se scurg si jocurile binevoitoare de bucurie si tandrete. Cu o rasuflare lesne sau usoara, pot condamna intarzierile provocate la mersul trenurilor, dar niciodata nu pot nega faptul ca reprezentam un manunchi de oameni veseli. Da, asa ii pot declara eu, dupa o revizie nu tocmai sangeroasa, pe romanii nostri.

Intalnesti la tot pasul romani veseli care sunt educati sa poarte durerea si nelinistea in propriul suflet, fara a-si arunca vorbele unui duh necunoscut. Toate acestea sunt intamplatoare si intr-un mod aleatoriu alese. In ciuda momentelor grele, noi, acest popor milostiv, incercam sa trecem prin noroiul alunecos al durerilor si totusi iesim cu un zambet cristalin. Dar cum toate astea nu pot fi aprinse in zambete pana la nesfarsit, ne gafam si calcam..

Calcam cu nebagare de seama in patima bauturii si a tutunului. Doar cu ajutorul lor, o parte din acest ciorchine de oameni poate trece cu succes prin calvaruri. Nu este tocmai o metoda civila si demna de urmat, este limpede ca cristalul din contra reprezinta culoarea inchegata a unui suflet diabolic.

Nota informativa: Nu este un joc de noroc in care miscarea usoara si treptata a zarului iti poate decide viitorul.

Acelasi copil care uraste alcoolul si alcoolistii,
Andu.

Tags: Chivas Regal, cruda realitate, Vasilica, veselie

Ritmul alert imi fixeaza imaginatia in punctul ochit a celei mai bune perioade. Imi da un branci si-mi sopteste ca trebuie sa ma ridic din groapa nostalgica a vremurilor prezente.

Ma leg la sireturile imaginatiei si incerc sa pasesc timid pe covorul proaspat patat de sangele disparitiei farmecului, pentru a-mi capata energia necesara unui nou inceput. Un inceput mofturos care cere multa consecventa din partea aceluiasi copil neastampart. Incep sa-mi fuga gandurile spre distracti si amintiri, dar imi dozez o pastila de nemurire si-mi continui atingerea tastelor, in acelasi timp ascultand intr-un mod aparte tacanitul lor.

Incerc sa ma reincarc cu vitamina fructului umed si sa pornesc spre acapararea intregii milostenii a intregului grup de dusmani neispraviti. Le spun cu soapte reci, scuipandu-i in fata cu lasitatea sentimentelor mele dureroase toata dezamagirea patrunzatoare si intregimea mangaielilor acide. Am lasat durerile cauzate de dusmani sa se strecoare printre degetele sufletului meu.. acum tai un copac si ma inec in lasitate alaturi de amaruile lacrimi patrunzatoare care-mi strivesc bolta de atac a dusmanilor.

Imi pregatesc armele pentru un razboi aprig si ma arunc in cel mai dureros atac, cel cu propriu suflet. Cu zambetul pe buze si entuziasmat, m-am ratacit in canionul calculelor matimatice elaborand formule complexe in urma carora sper regasirea rostului meu. Si tot nimic. Ma pierd in substante chimice ce-mi framantau sufletul bolborosind in mine ce nu puteam defini, incercand tot felul de reactii numai pentru a obtine elixirul cunoasterii. Si tot nimic. Asa ca incerc sa-mi lovesc arterele si sa-mi misc labele picioarelor doi pasi inainte si apoi unul inapoi. Toate pentru a obtine un singur lucru… palpitatia necesara de a adulmeca dulcitatea lucrurilor trecute. Timpuri ramase intr-o camaruta intunecata alinata de lumina obscura, in care nu se intalnea neintelesu’ cuvant de dusman.

Luminile imi sunt dispersate. Asa ca incerc sa ma revars intr-o mare pufoasa alaturi de ganduri somnoroase.

Acelasi copil strapuns de dusmanii mofturosi,
Andu.

Tags: Andu, dusmani, liceu, sireturi, Vasilica