Andublog punct COM

Guvernu’ a fost destramat. S-au eliberat din functii toti ministrii si vor fi inlocuiti cu unii mai experimentati. Acestia sunt adusi tocmai din indepartata tara japoneza. Transportu’ si cazarea sunt suportate de statul roman, iar salariile vor fi unele modice, in jurul unor cateva sute de dolari.

Lista ministrilor japonezi este urmatoarea:

1. Nimika Nuymoka
2. Yaspaga Shidute
3. Wreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Skimbaley Inparay
6. Winoakuma Kosuma
7. Furatzara Kutotu
8. Bagabany Labayatu
9. Totkumita Madeskurk
10. Nufurytu Furyo

Sa le uram succes noului guvern si noilor ministri.

via

Fotbalul romanesc a crescut dar pacat ca nu avem conducatori si nici fotbalisti. Iar aia care sunt, sunt doar pentru campionatu’ autohton. Rezultate in cupele europene, s-au vazut destule in ultimii 3-4 ani. Chiar rezultate foarte bune, o crestere mare si sezonul acesta de Champions League, chiar mi-a placut. Am vazut un fotbal frumos din partea echipei Clujene dar si din partea Stelei.

Dar din pacate, nu avem patroni si jucatori formidabili. Sunt cativa jucatori ramasi in Liga si cativa plecati prin tarile calde, excluzandu-l pe Mutu si pe Chivu. Ei raman niste valori. Sunt acei jucatori care, dupa un sezon chiar jumate, se intorc in tara cu coada intre picioare. Nu fac fata-n campionatu’ strain.. Il putem vedea pe Dica care, cica, vine inapoi in Romania, probabil la Cluj. Bratu, Marius Niculae, Pancu si altii jucatori care dupa ce petrec ceva timp in campionatele stranine, se reintorc. Oare, pentru ce se reintorc? Pai va spune Andu..
Pentru aia 20.000 de euro pe care guvernul pesedist i-a promis fiecarui roman intors din tarile calde. Ii mai satisface si reducerea de taxe in cazul deschiderii unei afaceri. Da, pentru asta s-au intors.

Bineinteles, Andu e ironic.

Ca printr-o minunte, la inceputul lunii decembrie, copacii au inflorit. Sunt infloriti in culorile aprinse ale campaniei electorale. Campania electorala se regaseste pe orice pom si asta nu cred ca este bine. Posterele sunt prezente pe fiecare parte a saracului pom. De sus pana jos.  Fie posterul rosu, galben sau portocaliu, el este prezent. Este posibil asa ceva? Dupa ce ca avem cativa pomi, pana si aia sa fie maltratati si batjocoriti de campania voastra electorala?

Rusine. Rusine mare, Jeane.

P.S: Microbuzele si autocarele cara pe umerii caroseriei, urme marete si lipicioase, ale campaniei electorale.

Mihaela cu circaru’ de Dani? Oh, ea incepe deja sa afirme toate chestiile triste si urate care s-au spus despre ea in timpul campaniei antifumat. Eu zic ca, totusi, Mihaela Radulescu e o femeie serioasa, iar Dani asta ramane un circar cu glume oribile si cu un ras isteric. Am vazut de cateva ori emisiunea si mi se pare oribila. Rad singuri ca niste prosti. Si asta e bine, pentru rating. La romani, prostia prinde maxim. E cea mai cautata.

Si ce dracului, ma? Televiziunea nu mai avea ce reportaje sa faca? Pe ce canal dadeam aseara, cu siguranta vedeam un titlu mare “Piturca convocat de urgenta la DNA.” Asa si? Ce cacat ma intereseaza pe mine de idiotu’ asta care nu mai misca un deget in nationala Romaniei, dar totusi e idolizat maxim?

Si pana la urma, si eu sunt un fraier. Ce stau eu sa scriu despre prostiile astea? Pai de ce, pentru ca azi, peste tot au tinut primele pagini  ale ziarelor..

Ar fi trebuit sa le ignor si sa visez in continuare..

Trezit de tipetele ficamii. Sta in camera ei si plange. Hrebenciuc nu o iubeste, ah ce ma bucur. O prima bucurie pe ziua de azi dupa noaptea grea de aseara la GoldenSpritz. Baut cam mult, azi doare capu’.

Innebunesc, citesc presa. Toati porcii spun ca criza mondiala a ajuns si la noi-n tara. Despre ce criza e vorba? Eu mereu sunt ultimul care afla. Sper sa nu se porneasca alta revolutie asa cademit seful vamii pentru ca a lasat criza sa intre-n Romania. Mananc croisoantu’, imi beau taria si ma ascund dupa SPPisti. Pornim. Unde dracului merge? Cu siguranta stiu ei drumu’.
Hop! Ma suna Motociclistu. Urla la telefon, ii inchid. Pan’ la urma trimit sms “Idiotule, tara e in impas.” Haha, ce gaozar.  Il anunt prieteneste ca stiu dinaintea lui. Ma provoaca simi spune ca stie de aseara. Sa uitat la Mircea Badea. Ne mai injuram putin. Il rog sa demida tot guvernul lui de cacat si sasi dea demisia. Bou! o asteapta pe a mea.

Pana atunci, dau o fuga pan’ la Cotroceni. Ma asteapta Elena Udrea si cu Stolojan. Ce dracului mai vor si astia? Nu stiu ca sunt mahmur si nu am chef de ei? Ii expediez rapid, dar inainte ma anunta ca tara e in cadere libera. Criza ne ataca, moneda creste puternic sau ce o face ea, revolte mari-n strada, multi muncitori nemultumiti. Il las pe Tariceanu cu guvernu’ lui sa rezolve asta, mie-mi sta gandul la alte. Whisky,  fete, lautari, dansuri. Ce sa mai, e timpu’ sa ma distrez si cred ca o sa-mi iau concediu. Am muncit destul pe ziua de azi.

Suna iar nenorocitu asta de telefon. Da, ce vrei? Aoleu? Adominitei este un bou? De ce? Ce-a facut? Nimic de cand a fost pus in pozitia de ministru? Si nu e bine? E de raaau? Pai si eu de ce aflu iar ultimu’, gaozarilor? Dati-l afara pe gaozar. Alungati-l din minister.

Off, cam multa treaba. E 12 si am atatea de facut. Gasesc repede pe cine sa pun in locul lui, pe Anton Anton. Om devotat, intelept si ascultator. Semnez rapid ambele actele si ala de demitere si asta de angajare. Uf, am obosit. SPPistilor, duceti-ma acasa. Ma asteapta un somn lung pentru ca diseara am niscaiva treaba.

Orice greseala sau forma de analfabetism, este prezenta intentionat. Ati inteles, gaozarilor?

Iesi la miting daca te-ai saturat sa fii filmat in supermarketuri, pe strada sau la nunti.

Tara noastra n-a fost lovita de atacuri armate, dar fixul tinerii sub observatie a populatiei s-a manifestat si la noi. Astfel, sub pretextul ca teroristul roman fura tot ce prinde, de la bautura din magazine (ce-i drept, e baiat salon si lasa ambalajul in raft) pana la semnele de circulatie si stabilopozi, dispozitivele de inregistrat video si-au facut aparitia la tot pasul, amenintand sa transforme societatea noastra intr-un adevarat Big Brother.

Pe 11 octombrie, un miting ataca portile Bucurestiului. Desfasurandu-se de cativa ani in marile orase ale lumii, acest miting introduce ideea de a se renunta la camerele de supraveghere din supermarketuri, din fata bancomatelor sau din celelalte locuri publice. Se presupune a fi o indemnare la mai multa libertate. De aici si sloganul mitingului: “Libertate, nu teama! Opriti mania supravegherii!” Poate pentru ei, pentru noi in niciun caz. Pentru noi, aceasta idee nu este chiar una foarte buna. Cu ajutorul camerelor, ne simtim sau, eu ma simt, mult mai in siguranta. Anularea supravegherii video din supermarketuri va cauza pierderi materiale foarte mari pentru investitori.  Li s-ar permite infractorilor sa-si faca treaba fara nicio frica.  Daca m-as putea opune acestui miting, m-as opune. Supravegherea video ma face sa ma simt mult mai in siguranta.

PS: Probabil ca marile vedete din Romania vor fi de acord cu aceasta optiune. Si cred ca vor si participa la miting.

Mi-a zis mie Vasilica ca la un restaurant se manaca bine. Ma duc si incerc si eu. Eu, spun altcuiva ca acolo intr-adevar se manaca bine. Hop-top, acel restaurant devine un brand care fuge din gura-n gura. Alearga si isi face o reclama, o reclama usoara dar de efect. El devine un brand.
Un autor necunoscut isi publica o carte la o editura super cunoscuta. Acest autor se bucura de multe vanzarii doar pentru faptul ca editura este un brand, un brand care a scos numai carti bune. Deci, in consecinta si aceasta care a autorului necunoscut este una buna. Buf, o cumparam.

Incercare de a cumpara sau pentru ati satisface unele nevoi nu se efectueaza doar pentru ca vrei neaparat de acolo, dar ai auzit tu ca acolo-i al mai bun.

Brandul e o forma a presiunii majoritatii. Este necesar ca brandu’ sa fie cunoscut inainte ca voi, cetateni ai acestei tarii, sa efectuati un serviciu sau realizati o dorinta?