Andublog punct COM

Dragostea este prezentata si infaptuita in zeci de culori, sute de ganduri si mii de globulete stralucitoare. Dar doar aduc in calea noastra un singur sentiment. Iubirea.

Apai daca toate-s bune si frumoase, tu, copilas mic si prost, de ce mai inseli? Dragostea iti arata culoarea roz a vietii, care nu este prezenta in toate momentele, dar macar pretuieste-o atunci cand iti lumineaza pupilele.  Cine da tonul acestei fanfare galagioase, acestui maraton amoros? Barbatul sau femeia? Nu se stie sigur, doar se percepe ca barbatul ar fi acel dirijor al fanfarei care da tonul unui cantec scandalos. Fac asta doar pentru ca nu-si pot pastra cumpatul atunci cand sunt provocati de diverse stimulente vizuale. Nu se multumesc cu atat, se lasa cu fluieraturi, ganduri.

Si apoi, pe urma, nu mare mai este distanta intre a pacatui pe ici pe colo cu gandul si a trece efectiv la fapte sa devina insesizabila… Sunt “badarani” in unele momente, folosesc diferite pretexte pentru a intra in vorba, iar nimic dupa nu-i mai face sa renunte la cucerirea formelor maiestroase impartasite de persoana din fata. Fundul se bombeaza miraculos, sanii isi pastreaza forma fierbinte si siropoasa, iar trupul prezinta o talie ca aceea a unei viespi. Putin, putin.. flama s-a aprins. Nu-ti mai scapa…

Dar sa nu ne gandim doar la noi, “badaranii”. Imaginati-va ce se zbate-n gandul unei femei atunci cand fesele unui mascul feroce joaca-n fata ochilor. Nu stie la ce sa dea drumul in gand, la fluieraturi, la ganduri sau sa treaca direct la actiune.  Bine doar ca femeile sunt mult mai fixate pe firul relatiei si nu i-ar da drumul deloc. Femeile iubesc pentru ca asa au fost montate pe un dispozitiv de trairi intense, pentru ca venereaza mult mai mult iubirea, pentru ca nu au renuntat probabil la viziunea eterna de Fat Frumos, sau chiar din naivitate.

Despre infidelitate putem vorbi mult timp de acum incolo. Uneori toata lumea a vorbit, dar s-a dovedit ca au vorbit prost si degeaba, trecand cu vederea peste aspectele importante ale acestui subiect. Acum, eu nu va pot da raspunsul, pentru ca pana acum nu m-am plictisit de persoana de langa mine, nu duc lipsa de sex periodic si nu am facut-o pentru ca, o iubesc. Dar sa nu uitam ca orice barbat, macar cu gandu’ si tot pacatuieste.

Of doamne… Semaforul se face rosu si stau linistit. In fata, un Audi A4, rosu ca focul. Demoralizat ca trebuie sa ma duc la scoala, priveam in departare ascultand niste beaturi moarte pe la vreun radio. Privirea e aruncata pana cand… o blonda buna coboara din masina din fata. Armele din dotare, niste pantaloni albi, stramti, un decolteu de te pierdeai in el si o privire insistenta si ucigatoare. O vad si o urmaresc cu priviri ascunse. Poc, se duce la portbagaj, il deschide si si si si.. ce credeti? Se apleaca pana-n capatul portbagajul sa ia o punga. Aoleu, am innebunit. Pret de cateva secunde am ramas cu gura deschisa iar cele mai negre ganduri au devenit roz, alaturi de chilotii ei albi..  Bineinteles ca miracolul a durat foarte putin, nu stiu cand am avut timp sa si claxonez ca un “badaran” si sa atrag toate privirile soferilor de la semafor.

Eram innebunit, acum mi-am mai pierdut din entuziasm.

Facultatea-i pe tocuri, Andu danseaza cu ea.  Andu-i pe fuga, profesoara ii spune sa stea. Un prof de info gras, un matematician proaspat ras, o profa da din suflatori, toti pornesc in pasi de dans. Ma las dus de nas, ma las adormit de gras si ca prin vis intru in pasii de dans. Au mai ramas 2 ore pe ceas. Studentul e bun ramas iar daca nu-l prinzi de nas el pleaca fara sa auzi un glas. Daca nu-i aici, pleaca prin alte locuri. Baruri, localuri si parcuri. Viata e inalta, iar pe tocuri e si mai frumoasa. Nu pleca de la cursuri si ai sa vezi, cate lucruri minunate ai sa pierzi. Imparte vinul cu colegul tau de banca, minte-l putin si sigur imaginea ta o sa creasca. Apoi daca mai esti in stare, pleaca prin Campus la vanatoare de glezne si parfumuri, daca ai gasit-o si crezi ca nu are prea multe fumuri in dotare, luati de picioare doua pahare…

Facultatea-i pe tocuri, Andu danseaza cu ea.  Andu-i pe fuga, profesoara ii spune sa stea. Spune-i sangelui ce trebuie sa simta, lasa-ti ochii in voie sa minta. Arata-i mainii ce mana sa prinda, danseaza pana cand cerul incepe sa se aprinda.

E.M.I.L - Noaptea

M-am trezit nefericit. Fericirea plecase-n zorii zilei. Odata cu plecarea ei, m-am gandit ca trebuie sa ma rastorn cu culcusul meu cald si fug spre baie. Urma inca o zi la facultate.

Facultatea, un numar mare de probleme, multe scurgeri ale informatiilor si multe, foarte multe lucruri neintelese. O porcarie facultatea. Unde-i sala aia mare, cu bancile mazgalite si scaunele rupte? Unde-i sala aia in care se adunau 25 de elevi cu aceleasi idei si perceptii? Unde-i sala aia mare in care nu intalneam colegi, ci niste prieteni? Unde au ramas profesorii aia nebuni, dar intelegatori? Unde-i galagia si rasetele-n hohote din timpul orelor? Unde sunt toate? Unde au disparut?

Oare au disparut odata cu trecerea timpului? Nu, nu cred. Au ramas tot acolo, numai ca actiunea se desfasoara cu alte personaje la fel de galagioase ca noi.  Noi am plecat. Ne-am luat fiecare drumu-n brate si acum incercam sa defrisam multe paduri de probleme neintelese. Am ales facultati diferite, poate ca unii au nimerit la aceeasi facultate. Degeaba, tot nu mai e scanteia aia care aprindea o prietenie inchegata. Au disparut toate din viata noastra odata cu terminarea liceului. Mai raman doar amintirile, bune de desfasurat nepotilor sau la intalnirile de peste vreo 10 ani. Deci sincer acum, chiar mi s-a facut un dor nebun de liceu. Vreau din nou in liceu, vreau sa rad continuu si sa ma dea profesoara afara. M-am saturat sa fiu amenintat ca nu ma baga-n examen..

Bai fratilor, voi astia mai mici, sa nu credeti ca la facultate e viata, ca nu e asa. Va inselati amarnic. Bucurati-va cat timp mai este, chiar daca Bacalaureatul vine rapid. Bucurati-va de toate si nu uitati sa ramaneti cu amintiri frumoase.

PS: Hei, fosti colegi, turnam o intalnire de gradu’ zero in weekend?

Viata de student? Pe naiba! E trist rau, mai mult imi placea la liceu, dar asta o spun doar dupa prima zi de facultate.

Multi se arunca cu vorbe, cum ca ar fi cea mai frumoasa viata. Mie, din prima zi, nu mi s-a format inca aceasta idee. Din vorbele profesorilor pare ca toata gluma din liceu s-a terminat. Joaca noastra cu absentele a luat sfarsit. Cursurile sunt toate obligatorii si avem voie sa facem doar doua absente, adica, doar doua cursuri? Bre, ati innebunit? Da, asa este..

8:05, cu o intarziere aferenta din cauza traficului, ajung si eu la facultate. Bat usor in usa, intru. Un profesor la vreo 50 de ani isi ratacea vorbele in fata clasei. Al dracu’ el, le ratacea dar foarte incet. Urmand ca eu, din ultimile banci, sa nu aud nimic, iar scrisu’ era incredibil de urat. Eh, am dormit putin ca deh, si am vorbit ceva cu vreo doi trei baieti. A fugit cursu’ asta. Dupa primu’ curs, ne marim personalul iar in spate ni se mai alatura inca doi. Caterinca presarata cu budinca, n-aveam chef de cursuri. Buf, deja suntem luati in vizor: “-Daca continuati asa, nu intrati in examen. A auzit coltu’ vesel?”.

Si nu ne-am oprit aici, am continuat si cursul urmator. Alt profesor, dar aceeasi replica..

LE: Maine am de la 8 pana la 18. Sunt un om trist?
LE2: Am si timp de un sandvis de la 10-12.

Vino mama sa ma vezi, sunt la facultate.

Trecut de glumele liceului, undeva-n promotia 2008 si cu un program destul de ciudat. Incep in zorii diminetii la 8 si termin undeva la orele 16. Urat, ce sa mai..

P.S. Am avut onoarea sa ascult discursu’ lu’ nea Baselu’. Pace tie, comandante!

Vacanta asta am fost cuminte, am ascultat de parinti si am mancat toata mancarica pusa-n farfurie. Am stat acasa si nu am iesit din cuvantul parintilor. La naiba! Pe cine incerc sa mint? Pe voi? Ihh.

Am calatorit, m-am plimbat si am vizitat. Acum imi vad de treaba si incep sa-mi pierd aromele dulci ale vacantei. Imi voi scutura inima,  o voi uda cu bauturi fine si ii voi sopti incet: Inccceeeeepeeee facultatateeaaa, fetito!
Probabil va fi coplesita de sentimente si doborata de durere.

Incet, incet, ne vom reveni si vom depasi usor pragu’ sfarsitului de vacanta.

Uhh, ce greu imi vine. E ciudat sa scrii, simti ca nu mai ai aceeasi putere, dar probabil o s-o recuperez curand.

Timpu’ a trecut destul de repede. Am fost intr-o vacanta destul de implinita in care, observ de abia acum,  am renuntat la calculator si la lucrurile online.  De odihnit, de abia acum, spre sfarsit, am reusit si ma bucur ca inca nu a fost zi in care sa ma plictisesc.

Am intrat in vacanta cu gust foarte amar lasat de Bacalaureatu-n Romania si chiar de restul examenelor. Nu a fost din cauza notelor, ele fiind foarte bune, ci din privinta in care se dau toate aceste examene, referindu-ma la bac si admitere. Sunt niste simple teste prin care pur si simplu treci.. scriind din greu.
..chiar daca ai invatat sau nu.
Am realizat, cam tarziu ce e drept, ca banu’ face lege. Noi suntem prea mici acum ca sa schimbam acest lucru.

Acum, stau, imi indrept atentia spre facultate, chiar spre cariera pot spune.
Pe mine ma gasiti tot aici, cu vorbe noi, vechi sau proaste.

Acelasi student la Constructii,
Andu.