Andublog punct COM

Ce presupune acest lucru? Nu stiu exact dar ma plimb si eu pe langa noxa emisa de teava de esapament a masinii. Astazi, mai in gluma mai in serios, doresc sa fiu cat se poate de eco. Toata treaba a inceput de dimineata..

-in timp ce ma spalam pe dinti, am oprit apa ca deh, mor pinguinii si balenele, o sa ramana fara apa.
-dusu’ meu a fost jucat doar in prelungiri, adica nici mai mult nici mai putin de trei minute. Restu’ meciului am dormit.
-in loc sa-mi desfasor activitatea zilnica cu curu’ pe scaunul masinii, am decis ca pot scoate bicicleta din garaj. Asta polueaza oare?
-ar fi trebuit sa cumpar vreo doua kilograme de rosii, dar pentru ca sunt un eco adevarat, am ales sa platesc mai mult si sa cumpar de la taranii din piata. Dar chiar asa, de ce in piata rosiile sunt mai scumpe decat la supermarket?
-deja am depasit cele zece minute diponibile evaporarii curenului electric generat de instalatia eoliana din fata casei. Ar fi timpu’ sa ies, iar trec pe curentul Enelului si deh, nu mai sunt eco.
-a, si sa nu uitam, in locul hartiei igienice am ales, bineinteles, frunza unui cocean uscat.

Da bre, astea bineinteles pentru mine nu pot fi realitati indeplinite ci doar niste vise.. oarecum realizabile.

Tags: cruda realitate, ecologic, personal

Atunci..

Bucuria, satisfactia sufleteasca sau chiar sanatate necesara le putem observa cu mare greutate pe stancile vietii zilnice. O viata nu tocmai usoara, purtata intr-o aglomeratie urbana bine pusa la punct cu o poluare in regim de dezvoltare care-si face simtita prezenta-n organismul fiecarei persoane. Pana nu de mult, gaseai un strop de fericire pe fiecare ramura a unui copac sau pom fructifer proaspat plantat, pe fiecare organism verde care-si prezinta in incheiere o mireasma patrunzatoare a unor petale vesnic colorate. Puteai gasi o picatura de aer nepoluat sau chiar o padure verde la tot pasul.

Acum..

Traim intr-o tara ridicata prin industrie, dar si prin natura. Natura, care odata cu dezvoltarea tehnologiei, a inceput a se pierde in agonie. Nu o mai pretuim cum este prevazut intr-o lege morala, ci doar ne ajutam de ea pentru a ne petrece minunatele vacante sau doar pentru a ne linisti intr-o duminica incantatoare la un gratar cu prietenii. Dar din pacate nici atunci nu prea ii venim intr-un real ajutor, din pacate ii producem doar o dezechilibrare puternica. O dezechilibrare pornita din mana omului, mana cu care fiecare din noi o ajuta sa se dezvolte in fiecare zi. Fie ca ne dorim sau ca nu ne dorim acest lucru.

Degeaba am rasuci palmele pentru oprirea poluarii, ca ar fi in zadar. Ar insemna ca toata industria romaneasca(ne referim numai la noi romanii) sa fie oprita ceea ce ar da dovada unor mai pagube atat in economia statului cat si in buzunarele fiecarei persoane fizice sau juridice. Am mai putea sa renuntam la ale noastre dragi masinute, ceea ce ar determina un real haos. Numai din aceste doua restrictii, imaginati-va ce s-ar produce. O romanie nepoluata ar putea produce, dar si cu o economie de stat daramata si cu niste oameni care ar stat toata ziua si ar consuma toate resursele ramase. Nu foarte multa vreme, si deja apocalipsa in randul romanilor este inceputa.

Incerci tu, cetatean de rand sa folosesti doar tramvaiul sau metroul, dar degeaba langa tine mai sunt alte milioane de oameni care se plimba cu propriile masini. Strangi putin buzunarul si iti cumperi o masina Hybrid fie pe curent sau pe energia solara, dar degeaba langa tine mai sunt alte milioane de oameni care se plimba cu propriile masini.

Tot ce ne-a mai ramas este sa asteptam aparitia unei inventii care ar putea colecta sau opri toata acesta adunatura de noxe si emisii toxice.

Acelasi copil care ar vrea sa faca ceva impotriva poluarii,
Andu.

Tags: ecologic, jeg, Romania, sanatate

Incerc sa-mi imping dorinta spre extreme.

Extremele opuse sunt inchise de valul viselor nepasatoare care-ti cauzeaza cele mai frecvente dureri de cap. Vantul imi sufla palaria, ma aplec sa o ridic si deja totul in jurul meu era sfaramat de puterea valului de ninsoare care se abate asupra noastra. Mintea-mi era pregatita pentru sanius.. dar ceva din spate ma contrazicea. In acelasi timp imi indica faptul ca nu va tine mult si intr-un moment sau altul tot va trebui sa-mi cheltui si ultimele monede pentru a porni pe drumul aglomerat spre partie.

Incerc sa-mi abtin pasii de la graba indoelnica de care dau dovada si ma zbat intre puterile divine de a nu-mi urma muza catre un drum infernal. Putin timp pus deoparte, intr-o camaruta, presarata cu sare si picaturi albastre, nu ar strica. Partiile nu fug, doar un subiect controversat le bate la usa cabanei de inchiriat skiuri. E ea, boala fiecarei zapezii.. incalzirea globala. Isi indreapta privirile fulgeratoare asupra noastra si ne streseaza ca un ultim motiv de cearta.

Lumea nu este inca pregatita sa ia cu asalt aceasta incrancenare, dar eu dau din aripi si ajung misterul nebanuit care este indeajuns de fictiv pentru a salva carabusii din jur de o apasare drastica a incalzirii.

Vaporasul cu trei vele este gata de imbarcare si este pregatit pentru a porni spre indepartata lume si civilizatie a Soarelui.
Pornim!

Acelasi copil afectat de incalzirea globala,
Andu.

Tags: bucurie, Chivas Regal, ecologic, lamaie, vise