Andublog punct COM

Votul nostru nu a reprezentat nimic. Am votat ca sa ce, sa aibe Basescu doua functii? Si cea de presedinte si cea de premier?

Am pus stampila intr-un mod inutil. Nu stiu cum s-au ales deputatii si parlamentarii, indiferent cu ce partid votai, pana la urma ei s-au aliat. S-au aliat si au ramas discordantele din timpul campaniei electorale. Spuma politicii romanesti, in campanie se injurau, se balacareaua, se slobozeau unii pe altii iar acum, isi strang mainile si se iubesc. Presedintele propun iar ei nu mai au nimic de zis. Era de asteptat ca la o alianta intre acele doua mari partide ca Basescu nu va fi prost si-l va propune pe Geoana, ci si-a ales prietenul de suflet, Stolojan. Prin 2000-2002, se injura, se urau de moarte iar in 2003, formau alianta. In 2004, plansete, lacrimi de crocodil si multe lacrimi. Dupa 4 ani de la imbolnavirea subita si santajul ratat care l-au facut pe Traian Basescu presedinte al Romaniei, acesta s-a revansat fata de vechiul sau camarad. I-a oferit, in direct la televizor – teoretic, pentru un intreg ciclu legislativ, nu doar la jumatate, cum spera PSD – sefia Executivului. In vremuri de criza introducem in joc un om controversat in politica.  Aruncam zaruile, miscam pionii si sa-i dam drumul la joc. Pornim pe o miza mare din cauza cartii puternice care o avem in masa, Asul portocaliu.

Jucati-va si bateti-va joc de noi. Va multumim pentru alegerea facuta si modul de a ne baga-n cacat. Votul nostru a contat cel mai mult..

Noi, romani prosti, am votat, ca deh, trebuia.

Prefer sa scriu decat sa vorbesc. Gandurile imi sunt exprimate intr-un mod mult mai aparte si probabil, mai caracteristic. Asa, fata-n fata, ochii privind alti ochi, obrajii mi se inrosesc, pupilele mi se dilata si gura-mi scoate sunete tremurate iar pe alocuri balbaite. Basbaiesc cutia dex-ului, iar propriul vocabulal are mult de suferit. O fi oare emotia?

Imi place sa cred ca scriind imi pot exprima mai placut gandurile.  Daca gresesc pot apasa un backspace sau ma pot corecta pe parcurs. Cuvintele si gandurile imi vin insiruite deja, sunt asezate-n cutiuta si asteapta . Ma ascund dupa niste litere, complexat nu cred ca sunt, dar asa imi place mie. Raman un actor necunoscut al vietilor voastre. Ma puteti inchipui ca fiind un mic invatatel care tocmai si-a curatat lentilele groase ale ochelarilor. Pot fi un grasunel cu falci atarnate peste maxilar si cu burtica dezvoltatata pana dupa cureaua pantalonilor. Sau chiar unii isi pot imagina ca as fi chipes baiat, un supersexy baietas, cu gropite-n obrajori.

Va las imaginatia sa zburde sub drogul si dependenta cuvintelor mele..

bine. Pot zice.

Dupa cativa ani de zile, ceva din mine a disparut. A disparut si imaginea din inima mea dar si cu trupu’. Am decis, am hotarat. Deci de acum, oficial imi merge bine. Iar daca o sa fiu trist, inseamna ca sufar si ca nu-mi merge atat de bine.

Oficial imi merge bine. Golaneala fara telefon care sa sune: “Unde esti?”. Nu o sa ma mai intrebe nimeni ce-i cu urmele de ruj de pe bluza mea. Poate doar mama, care se va chinui s-o spele..

Trezit de tipetele ficamii. Sta in camera ei si plange. Hrebenciuc nu o iubeste, ah ce ma bucur. O prima bucurie pe ziua de azi dupa noaptea grea de aseara la GoldenSpritz. Baut cam mult, azi doare capu’.

Innebunesc, citesc presa. Toati porcii spun ca criza mondiala a ajuns si la noi-n tara. Despre ce criza e vorba? Eu mereu sunt ultimul care afla. Sper sa nu se porneasca alta revolutie asa cademit seful vamii pentru ca a lasat criza sa intre-n Romania. Mananc croisoantu’, imi beau taria si ma ascund dupa SPPisti. Pornim. Unde dracului merge? Cu siguranta stiu ei drumu’.
Hop! Ma suna Motociclistu. Urla la telefon, ii inchid. Pan’ la urma trimit sms “Idiotule, tara e in impas.” Haha, ce gaozar.  Il anunt prieteneste ca stiu dinaintea lui. Ma provoaca simi spune ca stie de aseara. Sa uitat la Mircea Badea. Ne mai injuram putin. Il rog sa demida tot guvernul lui de cacat si sasi dea demisia. Bou! o asteapta pe a mea.

Pana atunci, dau o fuga pan’ la Cotroceni. Ma asteapta Elena Udrea si cu Stolojan. Ce dracului mai vor si astia? Nu stiu ca sunt mahmur si nu am chef de ei? Ii expediez rapid, dar inainte ma anunta ca tara e in cadere libera. Criza ne ataca, moneda creste puternic sau ce o face ea, revolte mari-n strada, multi muncitori nemultumiti. Il las pe Tariceanu cu guvernu’ lui sa rezolve asta, mie-mi sta gandul la alte. Whisky,  fete, lautari, dansuri. Ce sa mai, e timpu’ sa ma distrez si cred ca o sa-mi iau concediu. Am muncit destul pe ziua de azi.

Suna iar nenorocitu asta de telefon. Da, ce vrei? Aoleu? Adominitei este un bou? De ce? Ce-a facut? Nimic de cand a fost pus in pozitia de ministru? Si nu e bine? E de raaau? Pai si eu de ce aflu iar ultimu’, gaozarilor? Dati-l afara pe gaozar. Alungati-l din minister.

Off, cam multa treaba. E 12 si am atatea de facut. Gasesc repede pe cine sa pun in locul lui, pe Anton Anton. Om devotat, intelept si ascultator. Semnez rapid ambele actele si ala de demitere si asta de angajare. Uf, am obosit. SPPistilor, duceti-ma acasa. Ma asteapta un somn lung pentru ca diseara am niscaiva treaba.

Orice greseala sau forma de analfabetism, este prezenta intentionat. Ati inteles, gaozarilor?

Ce presupune acest lucru? Nu stiu exact dar ma plimb si eu pe langa noxa emisa de teava de esapament a masinii. Astazi, mai in gluma mai in serios, doresc sa fiu cat se poate de eco. Toata treaba a inceput de dimineata..

-in timp ce ma spalam pe dinti, am oprit apa ca deh, mor pinguinii si balenele, o sa ramana fara apa.
-dusu’ meu a fost jucat doar in prelungiri, adica nici mai mult nici mai putin de trei minute. Restu’ meciului am dormit.
-in loc sa-mi desfasor activitatea zilnica cu curu’ pe scaunul masinii, am decis ca pot scoate bicicleta din garaj. Asta polueaza oare?
-ar fi trebuit sa cumpar vreo doua kilograme de rosii, dar pentru ca sunt un eco adevarat, am ales sa platesc mai mult si sa cumpar de la taranii din piata. Dar chiar asa, de ce in piata rosiile sunt mai scumpe decat la supermarket?
-deja am depasit cele zece minute diponibile evaporarii curenului electric generat de instalatia eoliana din fata casei. Ar fi timpu’ sa ies, iar trec pe curentul Enelului si deh, nu mai sunt eco.
-a, si sa nu uitam, in locul hartiei igienice am ales, bineinteles, frunza unui cocean uscat.

Da bre, astea bineinteles pentru mine nu pot fi realitati indeplinite ci doar niste vise.. oarecum realizabile.

Uhh, ce greu imi vine. E ciudat sa scrii, simti ca nu mai ai aceeasi putere, dar probabil o s-o recuperez curand.

Timpu’ a trecut destul de repede. Am fost intr-o vacanta destul de implinita in care, observ de abia acum,  am renuntat la calculator si la lucrurile online.  De odihnit, de abia acum, spre sfarsit, am reusit si ma bucur ca inca nu a fost zi in care sa ma plictisesc.

Am intrat in vacanta cu gust foarte amar lasat de Bacalaureatu-n Romania si chiar de restul examenelor. Nu a fost din cauza notelor, ele fiind foarte bune, ci din privinta in care se dau toate aceste examene, referindu-ma la bac si admitere. Sunt niste simple teste prin care pur si simplu treci.. scriind din greu.
..chiar daca ai invatat sau nu.
Am realizat, cam tarziu ce e drept, ca banu’ face lege. Noi suntem prea mici acum ca sa schimbam acest lucru.

Acum, stau, imi indrept atentia spre facultate, chiar spre cariera pot spune.
Pe mine ma gasiti tot aici, cu vorbe noi, vechi sau proaste.

Acelasi student la Constructii,
Andu.

Odata am spus ca 8*7 face 46, a ras de mine o scoala intreaga si inca 4 clase. Nimeni nu a vrut sa-mi spuna adevarul. Afara soarele-mi intra sub tricoul meu colorat, caldura ma moleseste si sub calmitatea am zis: Lasa ca ma fac eu mare! ..tot o sa aflu’ eu adevarul.
Pana atunci stau si ma chinui sub extrema greutate a integralelor definite, ma scarpin usor la tampla cu cartea de romana.

Nu-mi arde nici de ics si nici de igrec. Vreau sa plec, undeva-n multicolora lume. Am ajuns sa vad patratele in loc de blonde, cifre in loc de fuste scurte. Cand se va termina aceasta rocada? Cand regele-si va preda regina in cel mai obscur moment? Va sti cineva ca candva, cand soarele ardea, Andu statea si privea.. fustele pe care le zarea? In fiecare seara, o alta problema incearca sa mai simta cate ceva. Mintea mea, vicleana, depaseste orice obstacol, sare peste fiecare groapa, dar de fiecare data se prabuseste inainte de final. Exercitii, muscati din mine! si ajutati-ma sa va depasesc.

Nu mai am timp, carne sau oase in corp. S-au dezintegrat odata cu ea, cu matematica.
Vreau sa scap, sa-mi recapat inima, o bere rece, o blonda care sa treaca prin fata blocului, la munte, sa ma relaxez, fluturi in stomac, sa ma plictisesc, sa numar frunzele care cad, sa numar cainii care se pisa la roata masinii, un sarut pe aleea blocului. Vreau!

Un baiat cu ochii mari scria exercitii pentru bacalaureat, un profesor statea si le citea…

Acelasi copil care nu prea mai are timp liber,
Andu.