Andublog punct COM

Nu pot vizualiza liniile si formele ei bine conturate. Nu o stiu, ma chinui sa mi-o aduc aminte. Ar conta daca as sti cat este ceasul? Probabil ca nu. Ar putea fi suparat pe mine si m-ar minti spunandu-mi ca este ora noua sau chiar zece. Bineinteles, prea tarziu ca ma intalnesc cu ea, sa-mi reamintesc formele si linilie bine conturate. Renunt, nu-l consult. Il las in sertar si plec in cautarea altuia. Zarea imi arata grabita unul potrivit si cu siguranta, unul care nu minte. Liniste, il astept la colt. Hop, l-am inhatat si l-am bagat in buzunar. Cu siguranta e ..

..singurul ceas dupa care-mi pot ghida emotiile sistemului nervos. Pot reanima si bataile inimii. Pulsul creste, dar am incredere ca nu ma va trada.  Brusc, imi indeplinesc visul. Nu ma tradeaza si ma face sa-mi dau seama ca pentru tine totul pare, ma crezi sau nu, file de poveste. Bataile nu au puterea de a alunga fortele neputincioase ale orelor care se transforma-n zile sau a secundelor fecundate-n ore interminabile. Pana sa-mi reamintesc liniile si formele frumos conturate, timpul se joaca cu mine. Trece din ce in ce mai greu. Disper!

Tu, ma faci sa-mi dau seama ca pentru mine exista un singur anotimp. Unul care nu-si etaleaza puterile prin extreme naturale, ci doar prin magie. Un anotimp care-mi dezvolta visele fericite in unele de exceptie. Cand visez o iarna ca-n povesti, poc magie! Mi se daruieste una ca-n basme. Simt ca sunt cu cea mai frumoasa fata, dar fara nicio explicatie ma trezesc cu dragostea unei printese. Ochii ei imi dezvaluie placerea neintalnita vreodata si incearca sa-mi arate lumina dragostei.

Imi dezvolt dragostea mea daunatoare asupra sufletului ei firav. Ceva spectaculos ma atrage,  ma face sa ma simt mai aproape de… dragostea implinita. Dar totusi sa nu uitam ca am un timp extrem de pretios pentru a-l petrece cu tine.

Cu totii incercati sa-mi opriti timpul, sa ma treziti din vis, dar ceva ma face sa cred ca nu visez si inapoiaza si fortele rautacioase. Doua cuvinte, atat.

O iubesc!

Tags: Andu, ciocolata, dragoste, iubire, vise

Capsuni, ciocolata, sarmale si sange varsat..

Capsunile se termina, Vama Veche incepe sa ma plictiseasca, soarele dispare intre norii albastri, sarmalele imi stapanesc foamea, iar albinele se transforma in doi monstri care se lupta pentru suprematie cu un tantar nenorocit. Lupta este grea, fara pauze, iar singurul spectator uimit, sunt eu. Armele se pierd, lacrimile se scurg. Pana la urma, una din albine isi sacrifica sufletul, il inteapa pe nenorocit, moare, dar si tantarul este cuprins de o noapte infinita. Sangele sufletului ei se prelinge usor pe ultimul meu servetel, se incheaga in cele din urma si nu sunt decis inca…

Sa-mi sterg ciocolata de pe bot cu servetelu’ stropit cu sange inchegat?

Acelasi copil care crede ca e timpul sa incerce ciresele,
Andu.

Tags: capsuni, ciocolata, sange, Vama Veche

O scap din mana.
-Prinde-o, ba, ca fugeee!
Iau haina pe mine, incalt repede tenesii si alerg. Alerg cat pot de tare, dar nu o pot ajunge. Ma lovesc de destule obstacole dificile si in al doilea rand, se dovedeste a fi mai rapida decat mine.
-Ajutati-ma s-o prind pe cea in culori vesele, pe ea! Ajutati-ma! Nimeni nu ma baga in seama, lumea a ramas la fel de nenorocita chiar de la venirea ei, nu s-a schimbat deloc. Ma chinui singur, dar se pierde in multimea dezlantuita. Cumpar un buchet mare de lalele vioi colorate, aleg o ciocolata neagra si ma hotarasc s-o astept in acelasi patut in care ne-am intalnit.
O astept o ora, doua.. timpul alearga in jurul meu. Sunt trist, incep lacrimile si suferinta de sine. Nimic nu poate fi recuperat, dar totusi ceva se intampla. O scurta bataie in usa camarutei se aude vioi. Ma reped sa deschid.

Daaa! S-a intors. Ii inmanez florile, o sarut dulce si o prind cu repeziciune in piept. Nu vreau s-o mai pierd niciodata.
A fost clipa de pierdere a copilariei si a bucuriilor traite atunci.

Declar ca sentimentele si amintirile copilariei au fost readuse in pieptul meu.

Acelasi baiat care nu-si va uita copilaria,
Andu.

Tags: ciocolata, copilarie, lalele, personal

Gandindu-ma, dar degeaba. Nu-l gasesc in minte, cautat cu disperare se ascunde de eventualele controverse, asa ca mai bine a ales sa se refugieze intr-unul din sertarele secrete ale mintii.

Dar chinuindu-ma, pot gasi doar cateva persoane de gen feminim care troneaza in spatele numelui de isterica. Nu alerg prea departe in propria minte, ci doar in intervalul zilelor de ieri si azi. Am avut parte de doua isterice care-si ocupa locul cu mandrie chiar de la inceputul cunostintei mele cu ele. Sunt ele, cele doua profesoare care ne streseaza orele si care incearca sa ne tina predici. Predici neascultate si slab urmarite de catre cineva.

Ma gandesc direct la diriginta, cea care ar fi trebuit sa ne ajute in momentele dificile, dar cand colo se bate cu pumnu-n piept ca ne poate stimula doar cu cateva vorbe. Vorbe care spre sfarsit, din incercarea ei de a ne prelinge cateva presentimente sau ceva lacrimi, doar izbucnim intr-un ras ironic. Urat din partea noastra, dar mai mult nu merita. Tipa cand nu este momentul, se opreste brusc intr-un interval oarecare de timp si face usoare ironii proaste la adresa noastra.
Fugim cat mai repede din imaginatie de diriginta, ajung nu mai departe de enervanta profesoara de franceza. Dupa ce ca stresul este imens in timpul orelor, isi mai permite sa ne revendice si acele minunate pauze.

Acelasi copil care s-a saturat de scoala,
Andu.

Postare scrisa sub influenta batoanelor de ciocolata si a paharelor dulci de Fanta.

Tags: ciocolata, fanta, liceu, prostie, ura