Andublog punct COM

Facultatea-i pe tocuri, Andu danseaza cu ea.  Andu-i pe fuga, profesoara ii spune sa stea. Un prof de info gras, un matematician proaspat ras, o profa da din suflatori, toti pornesc in pasi de dans. Ma las dus de nas, ma las adormit de gras si ca prin vis intru in pasii de dans. Au mai ramas 2 ore pe ceas. Studentul e bun ramas iar daca nu-l prinzi de nas el pleaca fara sa auzi un glas. Daca nu-i aici, pleaca prin alte locuri. Baruri, localuri si parcuri. Viata e inalta, iar pe tocuri e si mai frumoasa. Nu pleca de la cursuri si ai sa vezi, cate lucruri minunate ai sa pierzi. Imparte vinul cu colegul tau de banca, minte-l putin si sigur imaginea ta o sa creasca. Apoi daca mai esti in stare, pleaca prin Campus la vanatoare de glezne si parfumuri, daca ai gasit-o si crezi ca nu are prea multe fumuri in dotare, luati de picioare doua pahare…

Facultatea-i pe tocuri, Andu danseaza cu ea.  Andu-i pe fuga, profesoara ii spune sa stea. Spune-i sangelui ce trebuie sa simta, lasa-ti ochii in voie sa minta. Arata-i mainii ce mana sa prinda, danseaza pana cand cerul incepe sa se aprinda.

E.M.I.L - Noaptea

M-am trezit nefericit. Fericirea plecase-n zorii zilei. Odata cu plecarea ei, m-am gandit ca trebuie sa ma rastorn cu culcusul meu cald si fug spre baie. Urma inca o zi la facultate.

Facultatea, un numar mare de probleme, multe scurgeri ale informatiilor si multe, foarte multe lucruri neintelese. O porcarie facultatea. Unde-i sala aia mare, cu bancile mazgalite si scaunele rupte? Unde-i sala aia in care se adunau 25 de elevi cu aceleasi idei si perceptii? Unde-i sala aia mare in care nu intalneam colegi, ci niste prieteni? Unde au ramas profesorii aia nebuni, dar intelegatori? Unde-i galagia si rasetele-n hohote din timpul orelor? Unde sunt toate? Unde au disparut?

Oare au disparut odata cu trecerea timpului? Nu, nu cred. Au ramas tot acolo, numai ca actiunea se desfasoara cu alte personaje la fel de galagioase ca noi.  Noi am plecat. Ne-am luat fiecare drumu-n brate si acum incercam sa defrisam multe paduri de probleme neintelese. Am ales facultati diferite, poate ca unii au nimerit la aceeasi facultate. Degeaba, tot nu mai e scanteia aia care aprindea o prietenie inchegata. Au disparut toate din viata noastra odata cu terminarea liceului. Mai raman doar amintirile, bune de desfasurat nepotilor sau la intalnirile de peste vreo 10 ani. Deci sincer acum, chiar mi s-a facut un dor nebun de liceu. Vreau din nou in liceu, vreau sa rad continuu si sa ma dea profesoara afara. M-am saturat sa fiu amenintat ca nu ma baga-n examen..

Bai fratilor, voi astia mai mici, sa nu credeti ca la facultate e viata, ca nu e asa. Va inselati amarnic. Bucurati-va cat timp mai este, chiar daca Bacalaureatul vine rapid. Bucurati-va de toate si nu uitati sa ramaneti cu amintiri frumoase.

PS: Hei, fosti colegi, turnam o intalnire de gradu’ zero in weekend?

Asupra mea se abate primavara. Un aer cald ma inconjoara si amintirile imi sunt dezghetate. Imi aduc perfect aminte orice sclipire, orice scama de veselie. Mai exact, imi aduc aminte de cea mai frumoasa perioada. Copilaria.

Chiar daca se afla intr-o zona indepartata, bat drumu’ lung si incep sa-mi amintesc. Nu stiu exact cu ce sa incep. Multe lucruri importante s-au perindat, toate la fel de amuzante.  Foarte usor as putea sa-mi amintesc prima mea zi de scoala, reteta de preparare a ramelor si viermilor in spatele blocului (bineinteles, le si mancam), prima data cand mi-am spart capu’ sau chiar cand mi-am pierdut virginitatea. Oare cel din urma poate face parte din copilarie? Pan’ la ce varsta se stabileste copilaria? Ezit sa discut despre astea. Sunt lucruri amuzante stiute de oricine.

Inainte sa ti se rupa inima-n patru bucati din cauza unei fete, mai este un moment unic de dezamagire prelungita: cand afli ca Mos Craciun nu exista! Este o trauma care te urmareste cativa ani buni. Mie, si acum mi-ar fi placut sa mai cred inca in Mos Craciun. . Pot spune ca m-am saturat de banalele hartii numerotate, chiar daca am mare nevoie de ele. Chiar mi-as mai dori sa fiu entuziasmat in fiecare dimineata de surpriza care ma asteapta. Inca imi mai doresc sa cred in Mos Craciun.

Trauma avea sa se intample pe la varsta de 7 ani, cam asa.  Inainte de Craciun cu cateva zile, auzisem de la baietii mai mari decat mine ca Mos Craciun nu exista si mi-au spus sa caut cadourile prin casa, sa cotrobai bine. Zis si facut. Am cotrobait, am cotrobait prin toata casa. Am scos din sifonier toate hainele, le-am aruncat-n mijlocul casei. Efectiv, tot ce se afla in sifonier, pe rafturile mobilei au fost scoase si aruncate in mijlocul casei. Si pana la urma le-am gasit. Erau in lada patului din camera parintilor. Le-am luat, si ce credeti ca am facut? Le-am ascuns la randu’ meu. Le-am ascuns la bunica-mea la casa. Le-am pus in magazie. Saracii parintii mei, l-au cautat mult timp. I-am intrebat ce cauta, dar au zis ca nimic. Asa ca au fost nevoiti sa-mi cumpere alt cadou. Si pana la urma tot eu am avut de castigat. In dimineata de Craciun aveam doua cadouri.

Leapsa de la Ade. O poate prelua cine vrea.

PS: Mi-am luat o bataie pentru hainele aruncate-n mijlocul casei, vai mama mea!

Mihaela cu circaru’ de Dani? Oh, ea incepe deja sa afirme toate chestiile triste si urate care s-au spus despre ea in timpul campaniei antifumat. Eu zic ca, totusi, Mihaela Radulescu e o femeie serioasa, iar Dani asta ramane un circar cu glume oribile si cu un ras isteric. Am vazut de cateva ori emisiunea si mi se pare oribila. Rad singuri ca niste prosti. Si asta e bine, pentru rating. La romani, prostia prinde maxim. E cea mai cautata.

Si ce dracului, ma? Televiziunea nu mai avea ce reportaje sa faca? Pe ce canal dadeam aseara, cu siguranta vedeam un titlu mare “Piturca convocat de urgenta la DNA.” Asa si? Ce cacat ma intereseaza pe mine de idiotu’ asta care nu mai misca un deget in nationala Romaniei, dar totusi e idolizat maxim?

Si pana la urma, si eu sunt un fraier. Ce stau eu sa scriu despre prostiile astea? Pai de ce, pentru ca azi, peste tot au tinut primele pagini  ale ziarelor..

Ar fi trebuit sa le ignor si sa visez in continuare..

Azi am spalat masina si la norocu’ pe care-l am, in urmatoarele 24 de ore o sa ploua. De acum, cand ploua sa stiti de ce. Pentru ca a spalat Andu masina. Din banii lui proprii si personali, castigati ca persoana fizica.

Conduc. Viteza regulamentara, radio urla-n surdina, plictiseala ma bantuie. Ba si incepe sa vina, si vine a dreacului, nu se oprea. Ah, biciclist pe partea cealalta a drumului. Pac-pac, hai sa-l claxonez si sa-l salut.Tit-tit! Tit-tit! Salut nenea si ii fac cu mana. Domnu’ biciclist, foarte galant, a vrut sa ma salute. Dar saracu’, nu a mai apucat. A cazut de pe bicicleta-n sant. Am ras de m-am stricat tot drumu’ dar acum stau si ma gandesc..

Oare s-a lovit? A patit ceva? Si totusi, eu ce vina am?

Alta zi, aceeasi masina, aceeasi plictiseala si acelasi post de radio. A, si sa nu uitam, acelasi sofer. Localitate, 60km/h, era radaru’ si nu stiam pe unde. De ce sa risc? Si incepusem iara sa claxonez si sa salut lumea. Ba, dar unu’ nu ratam. Pe totii ii salutam, asa am invatat la scoala. Pana cand, ce sa vad, unu’ catarat pe scara, salopeta de Electrica pe el. Buf, am gasit de cine sa rad. Il claxonez pe saracu’ om care, bineinteles s-a oprit din treaba si m-a salutat si el la randul lui.

In caz ca un nebun cu un Volvo va claxoneaza si va saluta, sa stiti ca.. n-am fost eu.

bine. Pot zice.

Dupa cativa ani de zile, ceva din mine a disparut. A disparut si imaginea din inima mea dar si cu trupu’. Am decis, am hotarat. Deci de acum, oficial imi merge bine. Iar daca o sa fiu trist, inseamna ca sufar si ca nu-mi merge atat de bine.

Oficial imi merge bine. Golaneala fara telefon care sa sune: “Unde esti?”. Nu o sa ma mai intrebe nimeni ce-i cu urmele de ruj de pe bluza mea. Poate doar mama, care se va chinui s-o spele..