.

O scap din mana.
-Prinde-o, ba, ca fugeee!
Iau haina pe mine, incalt repede tenesii si alerg. Alerg cat pot de tare, dar nu o pot ajunge. Ma lovesc de destule obstacole dificile si in al doilea rand, se dovedeste a fi mai rapida decat mine.
-Ajutati-ma s-o prind pe cea in culori vesele, pe ea! Ajutati-ma! Nimeni nu ma baga in seama, lumea a ramas la fel de nenorocita chiar de la venirea ei, nu s-a schimbat deloc. Ma chinui singur, dar se pierde in multimea dezlantuita. Cumpar un buchet mare de lalele vioi colorate, aleg o ciocolata neagra si ma hotarasc s-o astept in acelasi patut in care ne-am intalnit.
O astept o ora, doua.. timpul alearga in jurul meu. Sunt trist, incep lacrimile si suferinta de sine. Nimic nu poate fi recuperat, dar totusi ceva se intampla. O scurta bataie in usa camarutei se aude vioi. Ma reped sa deschid.

Daaa! S-a intors. Ii inmanez florile, o sarut dulce si o prind cu repeziciune in piept. Nu vreau s-o mai pierd niciodata.
A fost clipa de pierdere a copilariei si a bucuriilor traite atunci.

Declar ca sentimentele si amintirile copilariei au fost readuse in pieptul meu.

Acelasi baiat care nu-si va uita copilaria,
Andu.

written by Andu

De o vreme incoace, dragostea pentru calculator s-a raspandit. S-a raspandit in mii de frunze arse de bataia soarelui. Nu ma mai simt atat de indragostit de calculator ca inainte. Sunt tot mai distant de el si imi petrec foarte putin timp in preajma lui.

Ajuns acasa de vreo ora, analizand bine TVu’ m-am gandit ca ar fi bine sa deschid rasnita si sa macin niste vorbe. Vorbe colorate sau doar transformate in sepia, asta nu stiu. Vorbele imi fug din gura, degetele o iau inaintea gandirii, dar dragostea fata de aceasta ustensila cred ca a fost uitata in spatele usii care desparte camera de restul casei. Sunt intr-o stare de decadere, de prelingere a adolescentei si spulberare a timpului liber cu o clipa de odihna.

Prefer sa vad un film, o emisiune tare sau un documentar bine realizat, decat sa-mi pornesc uratania de messenger si s-o ard in discutii idioate despre ceea ce am mai facut in ultimele minute . Mai bine ma lipsesc. Si asa, parca totusi sunt mai linistit.

Sunetul bizar din casti ma distreaza, imi da pofta de viata si scarba cat mai mare fata de calculator.

Acelasi copil fericit,
Andu.

written by Andu

E vineri, soarele incearca sa ne zambeasca intr-un mod cat mai autentic. Lumea este vesela si cateodata induiosata de cantecul maiastru al pasarilor. Dispareti, pasari nenorocite si odioase. Luati-va zborul in ritm cat mai alert. M-am saturat de sunetele voastre.
Toata lumea e fericita, numai eu am o stare ordinara de un sec incredibil. Stau si imi amestec gandurile in niste amarate de variante. Plec, vreau sa las balta tot.

Alerg, sunt uimit de ce vad in jur. Inca mai alerg si starea ordinara tot nu mi s-a schimbat. Incerc sa aleg alta modalitate. As alege sa fiu nenorocit, cretin si sa spun lucrurilor pe nume. Dar nu pot, ceva imi tine aceasta miscare regretabila. Vreau sa scap de sub monopolul stresului si al unei vieti constante in care majoritatea lucrurilor se repeta intr-un singur tipar. Trag cu forta gratiile ce-mi imprejmuiesc viata si cu asta incerc sa ies din monotonie.

Mi se face foame de la atata vorba. Nu ma hotarasc ce sa fac si, in cele din urma, deschid frigiderul. Doar sarmalele ma satisfac, dar nu mai vreau! Vreau sa incerc ceva nou. Ramele sau furnicile ar fi o alegere perfecta. Nu le gasesc. Prind o musca si o pun in tigaie. S-a ars, la naiba cu mustele! Totusi renunt la indoieli si desfac sticla de Jack. Iau o gura sanatoasa. Parca sunt mai multumit, dar in acelasi timp si linistit.

Andule, incearca sa fii verde ca frunezle unui copac, imbata-te sau incearca sa-ti stimulezi cat mai repede rapirea. Nu reusesc, ma retrag la marginea abrupta a drumului, as vrea sa incerc sa-mi arat irezistibila parte a corpului tuturor trecatorilor. As vrea sa ma duc direct la vecinul de la trei si sa-i adresez doua bagari sau penetrari in ale lui rude pentru toata bocanelile suferite pana acum. As vrea sa ma duc sa-i spun blondei care trece acum pe drum sa-mi faca o teava. As vrea sa-i spun barmanitei ca este o curva. As vrea sa-ti spun tie, tu asta care ma citesti, ca esti un imbecil ca citesti lucrurile astea. As vrea sa incerc multe. Toate cu deznodamantul unei schimbari in viata.

Ma aflu sub influenta unei stari indoielnice. Feriti-va!.. pot musca.

Andu, fa ceva cu viata! Scapa de viata plictisitoare..

Acelasi copil care duce o viata monotona,
Andu.

PS:
-Trecatorii nici nu m-au bagat in seama.
-Vecinul mi-a pocnit o palma.
-Blonda nu mi-a facut teava dar in schimb m-a onorat cu o amenintare.
-Barmanita a zis ca nu e curva, ci doar se fute de placere.
-Nu m-ai ascultat si tot ai citit pana la capat.

Concluzia: Viata de cacat nu poate fi schimbata. Ma duc.. sa ma tund zero.

written by Andu

Niste filmulete la repezeala, asa ca tot vine weekendul. Toata lumea sa fie pregatita sa se arunce in asaltul cluburilor si petrecerilor pregatite vara aceasta. Puteti invata usor cum se danseaza minimal..
Haideti sa invatam cum se danseaza minimal.

Acelasi copil fericit,
Andu.

P.S.: Unaaa, dooouuuaaa, treeeeiii si: BIIIIINE COAAAAIEEEE!

written by Andu

…parca dintr-o oaza de lumina ma cuprinde un fior cutremurator. Ma ascund usor dupa o floare zambitoare plina de viata, ma chinui sa par indiferent, dar parca veselia mea spumega aripile lumii. Vantul imi sufla usor in ceafa si parca odata cu el, vorbele tale se aduna usor-usor in mintea mea. Nu stiu ce sa mai cred, incep sa te iubesc din ce in ce mai mult, iar cuvintele astea ma fac sa fiu.. disperat dupa tine.

Asculti..?! Eu sunt un simplu cetatean al carui zambet vioi nu-i poate fi sters niciodata. Doar negrul sentiment de departare ma poate ascunde de aceasta veselie. Dar totusi stau si ma gandesc ca fara tine aceasta veselie nu ar putea exista. Deci in contradictoriu vin si-mi anunt mandrul suflet ca zambetul meu poate fi sters. O singura miscare si totul se poate deplasa pe un alb viitor scris cu albastru aprins pe colile surasului meu. Sunt fericit ca esti langa mine si probabil, ca tu nu realizezi asta.

Pana acum am fost inchis, zbuciumat, de teama de afirmare a unor sentimente colorate, dar acum imi apuc cu dintii tricoul primit cadou de la tine si imi spun singur cu voce tare: “Zambetul meu nu poate trai fara speranta vocii tale..” Totusi strang prea tare si se pare ca tricoul cedeaza inaintea mea. Sunt un luptator, ma voi lupta cu orice obstacol, fie el omniscient. Si parca lacrimile durerii dispar usor odata cu apropierea palmei mele stangi ce sta sub capul tau, iar cu dreapta te imbratisez.

Buzele tale sunt ca purpura, ochii ca ai porumbelului si corpul usor ademenit sa ma primeasca langa el. Sanii tai hranesc liliacul si se oglindesc ca niste fericite particule imaculate de lacrimi. Stai! Ti-am furat acea dulce sarutare.

Dragostea ta e mai buna decat vinul.

Acelasi copil care te iubeste,
Andu

written by Andu