Andublog punct COM

M-am saturat de ele. Mi-au facut zilele un calvar cu reclamele lor idioate. Au mai ramas doar 9 zile pana pe 17 ianuarie, data la care se incheie campania de aderare initiala pentru fondurile de pensii private obligatorii.

Nu am ales nici pensia de la Generali, nici de la Aviva si nici fondul de pensii de la BCR. Nu am ales pentru ca nu am atributiile necesare pentru a-mi incheia o pensie privata obligatorie. In afara de asta, tot sunt inghiontat de ele. In jurul meu plutesc concentratiile de dioxid de carbon ale celor mai mari firme in pensii private. Nu-mi dreg bine doi pasi si deja un prieten ma intreaba daca parintii mei au pensie obligatorie. Le raspund plin de draci ca si-au facut. Plec repede si deja pe cladirea din fata ochilor troneaza o imensa folie lipita pe geamurile locatarilor pentru o suma josnica de bani. E reclama la pensia privata obligatorie Aviva. In afara de saracii locuitori, care-si vand lumina camerei doar pentru doua-trei milioane , sunt indignat si de reactia mass-mediei la aceasta actiune.

Prea multa publicitate a rulat pentru o suma imensa de bani pe minunatele noastre televizoare color, de care suntem foarte mandri. S-au invartit ca un roi de albine, in fata literelor citite pe paginile unui ziar ieftin, o sumedenie de sume pentru niste amarate de reclame, bineinteles prost regizate. Si totusi isi duc veacul alaturi de reclamele oribile ale asigurarilor de raspundere obligatorie (RCA).

Al mai mare cicoflendar,
Andu.

O coloana infinita de mese unea bloggeri ale caror stari sufletesti difereau in functie de avanpostul pe care-l ocupau. Ne-am strans ceva cam multi bloggeri, dar a fost terminat cu bine si doar cu putine injuraturi infipte catre organizatorul temut de nota de plata, Marius Nicolescu.

Tot localul era invaluit de multimea de oameni care aveau aceleasi scopuri, ocuparea redutei si incercuirea unor discutii tematice care nu au avut loc in mintea noastra aglomerata. Nu a decurs cum era stabilit, ca si o dezbatere a temelor propuse si alese aleatoriu dintr-o urna ocupata in totalitate de o proasta organizare. . Gazonul cerebelului era ocupat de anumiti vapori de bere care iti ofereau acea buna dispozitie de care aveai nevoie in totalitea, spre dispretul si jalnicul chef de munca absent din sufletele ospataritelor, parca incordate si intimidate de acea numeroasa prezenta a bloggerilor.

Importante si ajutatoare au fost migrarile. Migrarile de la o masa la alta. Prin intermediul lor am reusit sa pastram o oarecare legatura si o mica cunoastere de suflete intre noi. Dintr-un capat al sirului am ajuns sa-mi pastrez sucul de mere si gandirile incoerente pana-n opusul capat al sirului. Nu am fost singur, am fost insotit de tacuta mea lumina, Pilu, care-mi linistea tacerea cu ajutorul degetelor ei fine care-mi gadilau sau mai bine zis pipaiau unele parti ale corpului meu pufos.

Asa am ajuns sa fac cunostinta cu aproape toata lumea prezenta. Chiar si cu marele magnat al blogosferei, Bobby Voicu, care mi-a lasat o urma dulceaga-n minte. Ma asteptam sa faca parte din acei oameni cu popularitate inconjurati de inganfare. Dar nu a fost asa, a raspuns chiar si la cea mai haotica intrebare..

Nu stiu impresia lasata de mine acolo, dar stiu cea mai importanta greseala de educatie a mea si altor oameni din companie. Asta mi-a atras atentia Ionut,caruia i-am indreptat o mare parte din dreptatea meritata. Da, cand am ajuns acolo ne-am asezat fundurile mari si grase pe scaunele rigide, in loc sa merge sa salutam si sa ne prezentam in fata celorlalte persoane. Da, un gest necugetat facut de mine si alti cativa bloggeri.

Totul s-a terminat cu o singura intrebare atintita-n urechilor participantilor ..
Ai platit?

Acelasi copil migrator urmarit de un zambet lung,
Andu.

P.S.: La intalnire am cunoscut/vazut pe : Bobby Voicu, Kappacelu’, Ana, Tiberiu, Serghey, Despina, Ionut, Bec, Nemo, Raluca, Turtle Blues, BlackNight, Skreach, Miruna, Laura, Roxana, Costin, Hibrida, Stefan Alexandru, Arhi, Ddumi, Nicoleta, Fata cu bomboane, Vanessa, Mytique,Quinzelle si sa nu uitam de marele organizator Marius.

Fuge fuge si te-mpunge .. Romania ti-o distruge. Este ea, aceeasi politica stagnanta de multi ani.

Bani aruncati si imprastiati pe o asa numita campanie electorala. Pana acum ceva ani in urma era moda extra-mega concertelor, unde marii nostri artisti de gunoi muzical, veneau pe sume mari la noi pe litoral. Veneau, ne cantau si pe unii ii incantau.
Nu am inteles si nici nu o sa inteleg niciodata cheltuiala unui asemenea concert, asta poate pentru ca nu am fost stimulat in vreun fel sa-l aleg pe acel om care inainta o suma modica de bani pentru a-mi sfida urechiile si simturile muzicii.

In lunile care au trecut, s-au tinut tot felul de campanii electorale. Astfel cu o Romanie integrata am avut de altfel niste campanii ceva mai diferite. Nu s-au mai tinut concerte care incepeau si se terminau cu cuvatul: Votati-ma! ; au fost inlocuite cu unele excursii. Plimbari cu cheltuieli pe seama partidelor politice, plimbari in tari straine(Bulgaria) sau excursii pe versantul unui lant muntos. Din toata aceasta ecuatie nu au fost uitati micii pe gratare si vinul sau berea la peturi de 3 litri.
Cuvintele “Pofta buna!” sau “Sa va fie de bine!” au fost inlaturate si s-a aflat X-ul. X-ul era urarea tuturor partidelor politice existente .. Votati-ma! Votati cu partidu’ Abracadabra si nu veti regreta. Hapciu, niste texte pe care nu le-am apreciat in tot decursul micii mele vieti.

Nu fac campanie electorala nimanui, nici macar nu stiu cine canditeaza la aceste alegeri parlamentare dar am incercat sa stimulez eu daca aceste campanii electorale nu au fost indeajuns.

Azi este ziua marelui vot. Un vot care nu ma impresioneaza si care nu ma excitat indeajuns sa-mi fac prezenta la urna de vot. Dar totusi parerilor noastre conteaza si pot ajuta in vreun fel , asa ca va mangai usor pe gat si sa va indemn sa luati pasi la purtare catre locul unde sunteti destinati pentru o stampilare bine aleasa.

Puternica ta lovitura cu stampila pe buletinul electoral la numaratoare conteaza.

Acelasi copil care va indemna la vot,
Andu.

Am murdarit cu o leapsa plina de savoare si grandoare. Sa cant nu ma pricep, dar sa-mi valorific mintea pentru cateva versuri stranse intr-o punga de plastic, se poate rezolva in cateva zecimi de secunda.

Cei doi pungasi care au avut curajul si onoarea sa-mi atinga vocea suava si ragusita au fost : RaPeRbOy si acelasi vis nascut intr-o noapte de decembrie, Vis89.
Va multumesc baieti dar nu va iert.

Trebuie sa formam un mic cor, madrigal de preferinta, sa ne alaturam cele cateva versuri si poate vom avea noroc de a produce inevitabilul, castigarea meciului Steaua-Dinamo de catre stelisti. Auu , ce am zis.. ma gandeam doar la inlocuierea imnului vechi trecut prin cateva balti si prin inima milioane de patrioti.

Verific tempou’, aplic un sunet de fundal si ii dam drumul cu versurile :

Romania integrata cu adevarat o dorim,
Sufletele stanjenite de straini sa le oprim,
Astia sunteti , noi va platim
La renumele bun sa revenim.

Nu ma pricep. Sunt pulbere. Alta data poate imi va reusi.

O trimit mai departe peste mari si tari, peste lumea care a fost atinsa de leapsa .. o trimit , cui ?
Nu stiu. Dida si noua mea vedeta din lista Sara .

Acelasi suflet strain si lipsit de inspiratie,
Andu.

Nebunie. Haos total.

Targul de haine.
Cum bine se stie, in Mamaia la sfasitul si inceputul altui sezon, bing bang - un nou targ de haine pentru sezonul care urmeaza.
Toata lumea, cu mic cu mare prezenta, hop ca vrea si mama si deh nu are sofer. Ma hotarasc sa i-au urmele ei in brate si s-o urmez in calatoria acerba alaturi de niste slalomuri printre standuri de imbracaminte si incaltaminte prezente.

Auuu. Nici bine nu pasesc pragul si deja o lovitura sub centura asupra adidasilor mei, cineva grabit isi lasa amprenta pantofilor jegosi pe frumusetea mea de adidas drept. Nu-i nimic, ar trebui sa ma obisnuiesc.
Lume de tot felul. De la patru-cinci anisori pana la o varsta destul de inaintata pentru a mai hoinari magazin, ceva-n jurul 70 de ani Multi nu venise sa cumpere si doar sa-si beleasca ochii de pelican la preturile existente. Erau de umplutura, fata de altii care chiar isi doreau ceva.
Unele cumparau pentru a-si satisface unele cerinte si nevoi, dar alte pipite aruncau ceva banuti doar pentru a-si imbogati garderoba si pentru a mai scapa de ceva greutate din buzunare.

Pipite si fetite cu fite la orice urma innoroiata lasa pe covorul proaspat spalat. Multe incercau sa se mentina in acel motiv trendy, mai putin sau mai mult neasortate. Unele aveau gusturi, dar alte parca isi dadusera drumul cu ceolofanul si ajunsesera-n primul magazin si si-a luat din toate stilurile si culorile. Le-a luat ca le-a luat, dar era necesar sa-si faca montarea a zecilor de culori neasortate pe silueta ei bine epilata si in colturi fardata ? Da, era musai.

V-am descris putin din durerea sufletului meu la vederea fetitelor impotonate din Constanta.

Produse se aflau intr-o stare deplorabila de depreciere. Cei care au conceput hainele au ramas la acelasi bucatele de material prost indugate. Se mai poarta dungile? Eu sunt deja acel copil care s-a saturat de trendul dungilor.
Printre zecile de producatori din toata tara, se mai pot zarii si ceva mai multe chiciuri majoritatea facute-n Turcia. Erau multe standuri apartinand unor tigani care scoteau pe piata acelasi produse urate si de proasta calitate. Aceleasi procarii pe care doar ei le-ar purta si care nu ar avea succes de cat in randul cocalarilor si pirandutzelor.

Povestea merge mai departe inca vreo trei sau patru zile. M-am ales si eu cu o pereche de pantaloni , cateva bluzone si o vesta.

Acelasi copil care uraste aglomeratia,
Andu.

O foame imi urla. Arunca cu pietre , ma loveste cu bate si urca pana-n marginea creierului cu ajutorul unor vene prin care sangele circula o rapiditate extrema.

Mica incapere este in fata mea. Cu mintea la banii din buzunar ma gandesc cu disperare la placinta din cuptor.
Deschid micuta usa , un scurt scartait si dau de o incapere imbacsita de mirosul cocaturilor care au trecut prin mainile patiserilor .
Imi doream asa de mult ceva cald , bun si gustos. Gandul imi era la o placinta cu branza ..
Intrebarea pleaca direct spre vanzatoarea cu parul cret si cu un sictir admirabil. Aveti ceva cald ? Toate-s proaspete.
Hm.. n-am nevoie. Da’ pana la urma ma hotaresc sa-mi i-au o placinta.

Candva era o placinta buna , cu branza gustoasa si destul de ieftina. Acum , placinta era veche , branza era pierduta prin mijloc pe un centimentru patrat iar dintii imi ramaneau inchestati pe cocatura rece. O placinta 20 de mii , aruncata la un catel amarat in drumul spre casa. Niste bani aruncati degeaba. Foamea tot a ramas si am ales sa mananc acasa.

Peste tot acelasi servicii mult prea scumpe pentru calitatea la care ar trebui sa fie realizate.

Acelasi copil care uraste sistemul romanesc,
Andu.

O vale prelungita si o intrare in localitate.
Mersul este lin iar o calcare de frana , lasarea masinii pe liber duc la reducerea vitezei.

La cativa ochi distanta un camion imi incetinea si deranja drumul. Bag a 4-a , dau drumul la semnalizare si incerc sa reusesc o depasire regulamentara . Totul mergea struna . Muzica canta , Andu se simtea bine iar masina chiar functiona. Dupa scurta depasire un zgomot puternic imi asurzea urechile .. Ce era oare ?

Bharrr-bharrrr .. vine de la motor ? Nu stiu , nu sunt un mic mecanic. Lasa ca tine pana acasa . Sunetul era unul discontinuu si un pic cam asurzitor. Trag de masina sa ajung macar pana la garaj.
Restul masinilor au inceput sa apara , mecanicii rasareau la tot pasul si nimeni nu-si dadea seama ce se intampla. Nu-i nimic , un lucru e clar .. masina e bolnava. Simptomele, nu stiu sa ma pronunt cat sunt de grave. Ceva s-a lamurit .. face zgomot. O fi racita .. spune marele magician , Andu. Tusea grea , temperatura ridicata si frisoanele or fi cauza acestor zgomote deranjante care m-au ajutat la infundarea si neputinta folosirii uneia dintre urechi.
Stang , drept , stang , drept , in pas de defilare si cu venele mainilor umflate de greutatea cheii care era invartita la automat - am plecat spre garaj .

Garajul avea sa fie locul unde masina alaturi de inima ei slabita , sa fie resuscitata de niste mecanici chirurgi de la terapie intensiva. Era timpul pentru uzualele si nelipsitele perfuzii. I-au fost desfacute vreo doua surubele si aruncate vreo trei seibi si decizia finala asupra uratei boli a fost stabilita .

Nu ma intreba , nu stiu ce are. Vinovatii inca nu s-au gasit iar cercetarile continua spre umilul fapt ca dosarul ramane undeva pierdut, intr-o arhiva murdara si plina de soareci intr-o sectie specializata din unul din jegoasele ateliere de resuscitare .
Deci , ati inteles ceva ? Eu saptamana aceasta nu am masina . Da , este stricata la stomac .. i-a venit ciclul .. de rodare iar eu nu avea absorbantele necesare - cheie de 10 , surubelnita , patent si un colac de sarma .

Acelasi copil care are carnet de sofer,
Andu.