Andublog punct RO

Imi plimbam masina dintr-un colt in altul al orasului, sau poate ma plimba ea pe mine. Cu un calm deosebit si rar intalnit la mine, ma inarmez in infernul trafic din centru. Nenorocire. Cozi interminabile, pretinzi ca stai la semaforul din urmatorii 200 de metri dar te inseli amarnic, stai la un semafor de la o distanta de vreo un-doi kilometri distanta. Aveam sa-mi petrec aproximativ 40-45 de minute de la intersectia de la Miga pana la cea de la spital.

Dar nu era nimic. Nu eram furios, ci destul de calm. Numai ca erau alti idioti care nu-si stapaneau starea de spirit. Si se dadea startul unui haos total. Au inceput seriile de claxoane, injuraturi si parcurgeri ale drumului infiripandu-se de pe o banda pe alta fara a se asigura si cu scopul de a-l incurca pe cel din spate.

Multi soferi aplica o regula imorala. Orice greseala a unui sofer e pedepsita de faptul ca poate fi o femeie la volan. Mi se pare cel mai absurd lucru. Sa dam vina pe femei.

Uite-o si pe aia, i s-a oprit motoru’! Uite-o ba cum da prioritate la pietoni! Uite-o ba ce proasta e!
E o prostie cum categorisim noi femeile ca fiind proaste conducatoare auto. Cert este ca mai sunt unele care sunt speriate deoarece un dobitoc care observa ca este o parte sexuala opusa in fata masinii sale, incepe sa claxoneze si sa vocifereze tot felul de jigniri la adresa acesteia. Bineinteles ca unele se sperie, si evident ca incep sa greseasca. Dar in afara de acesta categorie, mai este categoria celor care se descurca mai bine decat unii barbati.

Mai sunt sictir in mod drastic de cocolari care se plimba intr-o bijuterie de cutie, numita masina. Se plimba, dar fara geamul deschis, chiar pe un frig dureros, si muzica manelelor urland la maxim si distorsionand boxele, nu se poate. Se afla in momentul lor de glorie cu maneaua-n difuzor, cu casetofonul putin inainte de o moarte cumplita si cu mana usor iesita pe geam. E smecher. Felicitarile mele. Te invidiez..

Uite asa mi-am petrecut eu 45 de minute din pretioasa mea viata in traficul infernal din Constanta.

Acelasi copil care detine o Dacie,
Andu.

  Elevii care au implinit 18 ani nu mai primesc alocatie si taxa de prima inmatriculare - o noua ravasire in sumele taxelor.

Parlamentarii sau guvernantii, aceste doua grupe de oameni bine distinsi pe care troneaza o burta sarita de cureaua pantalonului, au parte de o sedere cat mai confortabila. Nici bine dezmeticiti, in anul 2008 incearca sa puna mana sa realizeze cate ceva pentru a noastra tarisoara. Incearca, dar din pacate mereu esueaza sau o dau in bara.

De cand s-au intors din vacanta, au si dat drumul la votat legi in Parlament. Legi proaste evidente, votate la voia intamplarii lipsind ratiunea si bunul simt pentru cetateanul roman. Ca o prima lege promulgata spre votare a fost cresterea alocatiilor. Au crescut pana la o cifra monstruoasa de exact 32 de lei. Au crescut ele pentru toti elevii, dar dupa ce implinesc varsta de 18 ani, elevii sunt discriminati de aceasta exorbitanta suma a alocatiei de stat si nu li se mai ofera cei 32 de lei. Ar fi fost just si echitabil daca se acorda tuturor elevilor. Probabil ca sunt elevi pentru care acesti bani semnifica un adevarat ajutor. Mai ales acum ca majoritatea preturilor la alimente sunt intr-o creste inevitabila. Au facut o adevarata inbalsamare in prostie. S-au lasat dusi de val si au votat o lege prosteasca, in neconformitate cu drepturile elevului roman de pana acum. Un elev, ce-i drept care invata mult mai mult decat un alt elev din orice tara europeana. Stocheaza mai multa informatie si duce-n carca o cultura generala mult mai vasta.

In afara de legea alocatiilor, mai vad ca li s-a nazarit iarasi cu taxa de prima inmatriculare. Pai las-o domn’le in crestelnita ma-sii de treaba, dupa ce ca treaba e murdara, o mai umpli si tu de noroi? De abia ne-am obisnuit cu taxele care erau impuse, acum ne invalmagesti si ne spui ca nu-i asa, ca nu-i bine calculata. Maresti intr-o parte si o scazi in cealalta parte? Duci masinile noi la o taxa de prima inmatriculare de trei ori mai mare, foarte bine procedat.. asa ii mai scad vanzarile si lui Tariceanu la Citroen. Dar pe de alta parte ce faci, scazi doar cateva procente, nici alea bine stabilite din masinile la mana a2-a. In concluzie, rezolvarea iesirii de siguranta era marirea taxei la masinile noi? Asta e concluzia care ati putut-o trage? Adica cum,mai, domn deputat sau senator, nu se puteau scadea mai multe procente la masinile de mana a 2-a? Nu se echilibra mai bine balanta? Dar ce sa faceti, trebuie sa castigati si ceva multi bani de pe urma saracilor romani care-si doresc masini confortabile la bani ceva mai putini si le importa din tarile europene. Trebuie sa castigati pe orice parte..

Acelasi copil care uraste politica din Romania,
Andu.

M-am saturat de ele. Mi-au facut zilele un calvar cu reclamele lor idioate. Au mai ramas doar 9 zile pana pe 17 ianuarie, data la care se incheie campania de aderare initiala pentru fondurile de pensii private obligatorii.

Nu am ales nici pensia de la Generali, nici de la Aviva si nici fondul de pensii de la BCR. Nu am ales pentru ca nu am atributiile necesare pentru a-mi incheia o pensie privata obligatorie. In afara de asta, tot sunt inghiontat de ele. In jurul meu plutesc concentratiile de dioxid de carbon ale celor mai mari firme in pensii private. Nu-mi dreg bine doi pasi si deja un prieten ma intreaba daca parintii mei au pensie obligatorie. Le raspund plin de draci ca si-au facut. Plec repede si deja pe cladirea din fata ochilor troneaza o imensa folie lipita pe geamurile locatarilor pentru o suma josnica de bani. E reclama la pensia privata obligatorie Aviva. In afara de saracii locuitori, care-si vand lumina camerei doar pentru doua-trei milioane , sunt indignat si de reactia mass-mediei la aceasta actiune.

Prea multa publicitate a rulat pentru o suma imensa de bani pe minunatele noastre televizoare color, de care suntem foarte mandri. S-au invartit ca un roi de albine, in fata literelor citite pe paginile unui ziar ieftin, o sumedenie de sume pentru niste amarate de reclame, bineinteles prost regizate. Si totusi isi duc veacul alaturi de reclamele oribile ale asigurarilor de raspundere obligatorie (RCA).

Al mai mare cicoflendar,
Andu.

O coloana infinita de mese unea bloggeri ale caror stari sufletesti difereau in functie de avanpostul pe care-l ocupau. Ne-am strans ceva cam multi bloggeri, dar a fost terminat cu bine si doar cu putine injuraturi infipte catre organizatorul temut de nota de plata, Marius Nicolescu.

Tot localul era invaluit de multimea de oameni care aveau aceleasi scopuri, ocuparea redutei si incercuirea unor discutii tematice care nu au avut loc in mintea noastra aglomerata. Nu a decurs cum era stabilit, ca si o dezbatere a temelor propuse si alese aleatoriu dintr-o urna ocupata in totalitate de o proasta organizare. . Gazonul cerebelului era ocupat de anumiti vapori de bere care iti ofereau acea buna dispozitie de care aveai nevoie in totalitea, spre dispretul si jalnicul chef de munca absent din sufletele ospataritelor, parca incordate si intimidate de acea numeroasa prezenta a bloggerilor.

Importante si ajutatoare au fost migrarile. Migrarile de la o masa la alta. Prin intermediul lor am reusit sa pastram o oarecare legatura si o mica cunoastere de suflete intre noi. Dintr-un capat al sirului am ajuns sa-mi pastrez sucul de mere si gandirile incoerente pana-n opusul capat al sirului. Nu am fost singur, am fost insotit de tacuta mea lumina, Pilu, care-mi linistea tacerea cu ajutorul degetelor ei fine care-mi gadilau sau mai bine zis pipaiau unele parti ale corpului meu pufos.

Asa am ajuns sa fac cunostinta cu aproape toata lumea prezenta. Chiar si cu marele magnat al blogosferei, Bobby Voicu, care mi-a lasat o urma dulceaga-n minte. Ma asteptam sa faca parte din acei oameni cu popularitate inconjurati de inganfare. Dar nu a fost asa, a raspuns chiar si la cea mai haotica intrebare..

Nu stiu impresia lasata de mine acolo, dar stiu cea mai importanta greseala de educatie a mea si altor oameni din companie. Asta mi-a atras atentia Ionut,caruia i-am indreptat o mare parte din dreptatea meritata. Da, cand am ajuns acolo ne-am asezat fundurile mari si grase pe scaunele rigide, in loc sa merge sa salutam si sa ne prezentam in fata celorlalte persoane. Da, un gest necugetat facut de mine si alti cativa bloggeri.

Totul s-a terminat cu o singura intrebare atintita-n urechilor participantilor ..
Ai platit?

Acelasi copil migrator urmarit de un zambet lung,
Andu.

P.S.: La intalnire am cunoscut/vazut pe : Bobby Voicu, Kappacelu’, Ana, Tiberiu, Serghey, Despina, Ionut, Bec, Nemo, Raluca, Turtle Blues, BlackNight, Skreach, Miruna, Laura, Roxana, Costin, Hibrida, Stefan Alexandru, Arhi, Ddumi, Nicoleta, Fata cu bomboane, Vanessa, Mytique,Quinzelle si sa nu uitam de marele organizator Marius.

Fuge fuge si te-mpunge .. Romania ti-o distruge. Este ea, aceeasi politica stagnanta de multi ani.

Bani aruncati si imprastiati pe o asa numita campanie electorala. Pana acum ceva ani in urma era moda extra-mega concertelor, unde marii nostri artisti de gunoi muzical, veneau pe sume mari la noi pe litoral. Veneau, ne cantau si pe unii ii incantau.
Nu am inteles si nici nu o sa inteleg niciodata cheltuiala unui asemenea concert, asta poate pentru ca nu am fost stimulat in vreun fel sa-l aleg pe acel om care inainta o suma modica de bani pentru a-mi sfida urechiile si simturile muzicii.

In lunile care au trecut, s-au tinut tot felul de campanii electorale. Astfel cu o Romanie integrata am avut de altfel niste campanii ceva mai diferite. Nu s-au mai tinut concerte care incepeau si se terminau cu cuvatul: Votati-ma! ; au fost inlocuite cu unele excursii. Plimbari cu cheltuieli pe seama partidelor politice, plimbari in tari straine(Bulgaria) sau excursii pe versantul unui lant muntos. Din toata aceasta ecuatie nu au fost uitati micii pe gratare si vinul sau berea la peturi de 3 litri.
Cuvintele “Pofta buna!” sau “Sa va fie de bine!” au fost inlaturate si s-a aflat X-ul. X-ul era urarea tuturor partidelor politice existente .. Votati-ma! Votati cu partidu’ Abracadabra si nu veti regreta. Hapciu, niste texte pe care nu le-am apreciat in tot decursul micii mele vieti.

Nu fac campanie electorala nimanui, nici macar nu stiu cine canditeaza la aceste alegeri parlamentare dar am incercat sa stimulez eu daca aceste campanii electorale nu au fost indeajuns.

Azi este ziua marelui vot. Un vot care nu ma impresioneaza si care nu ma excitat indeajuns sa-mi fac prezenta la urna de vot. Dar totusi parerilor noastre conteaza si pot ajuta in vreun fel , asa ca va mangai usor pe gat si sa va indemn sa luati pasi la purtare catre locul unde sunteti destinati pentru o stampilare bine aleasa.

Puternica ta lovitura cu stampila pe buletinul electoral la numaratoare conteaza.

Acelasi copil care va indemna la vot,
Andu.

Am murdarit cu o leapsa plina de savoare si grandoare. Sa cant nu ma pricep, dar sa-mi valorific mintea pentru cateva versuri stranse intr-o punga de plastic, se poate rezolva in cateva zecimi de secunda.

Cei doi pungasi care au avut curajul si onoarea sa-mi atinga vocea suava si ragusita au fost : RaPeRbOy si acelasi vis nascut intr-o noapte de decembrie, Vis89.
Va multumesc baieti dar nu va iert.

Trebuie sa formam un mic cor, madrigal de preferinta, sa ne alaturam cele cateva versuri si poate vom avea noroc de a produce inevitabilul, castigarea meciului Steaua-Dinamo de catre stelisti. Auu , ce am zis.. ma gandeam doar la inlocuierea imnului vechi trecut prin cateva balti si prin inima milioane de patrioti.

Verific tempou’, aplic un sunet de fundal si ii dam drumul cu versurile :

Romania integrata cu adevarat o dorim,
Sufletele stanjenite de straini sa le oprim,
Astia sunteti , noi va platim
La renumele bun sa revenim.

Nu ma pricep. Sunt pulbere. Alta data poate imi va reusi.

O trimit mai departe peste mari si tari, peste lumea care a fost atinsa de leapsa .. o trimit , cui ?
Nu stiu. Dida si noua mea vedeta din lista Sara .

Acelasi suflet strain si lipsit de inspiratie,
Andu.

Nebunie. Haos total.

Targul de haine.
Cum bine se stie, in Mamaia la sfasitul si inceputul altui sezon, bing bang - un nou targ de haine pentru sezonul care urmeaza.
Toata lumea, cu mic cu mare prezenta, hop ca vrea si mama si deh nu are sofer. Ma hotarasc sa i-au urmele ei in brate si s-o urmez in calatoria acerba alaturi de niste slalomuri printre standuri de imbracaminte si incaltaminte prezente.

Auuu. Nici bine nu pasesc pragul si deja o lovitura sub centura asupra adidasilor mei, cineva grabit isi lasa amprenta pantofilor jegosi pe frumusetea mea de adidas drept. Nu-i nimic, ar trebui sa ma obisnuiesc.
Lume de tot felul. De la patru-cinci anisori pana la o varsta destul de inaintata pentru a mai hoinari magazin, ceva-n jurul 70 de ani Multi nu venise sa cumpere si doar sa-si beleasca ochii de pelican la preturile existente. Erau de umplutura, fata de altii care chiar isi doreau ceva.
Unele cumparau pentru a-si satisface unele cerinte si nevoi, dar alte pipite aruncau ceva banuti doar pentru a-si imbogati garderoba si pentru a mai scapa de ceva greutate din buzunare.

Pipite si fetite cu fite la orice urma innoroiata lasa pe covorul proaspat spalat. Multe incercau sa se mentina in acel motiv trendy, mai putin sau mai mult neasortate. Unele aveau gusturi, dar alte parca isi dadusera drumul cu ceolofanul si ajunsesera-n primul magazin si si-a luat din toate stilurile si culorile. Le-a luat ca le-a luat, dar era necesar sa-si faca montarea a zecilor de culori neasortate pe silueta ei bine epilata si in colturi fardata ? Da, era musai.

V-am descris putin din durerea sufletului meu la vederea fetitelor impotonate din Constanta.

Produse se aflau intr-o stare deplorabila de depreciere. Cei care au conceput hainele au ramas la acelasi bucatele de material prost indugate. Se mai poarta dungile? Eu sunt deja acel copil care s-a saturat de trendul dungilor.
Printre zecile de producatori din toata tara, se mai pot zarii si ceva mai multe chiciuri majoritatea facute-n Turcia. Erau multe standuri apartinand unor tigani care scoteau pe piata acelasi produse urate si de proasta calitate. Aceleasi procarii pe care doar ei le-ar purta si care nu ar avea succes de cat in randul cocalarilor si pirandutzelor.

Povestea merge mai departe inca vreo trei sau patru zile. M-am ales si eu cu o pereche de pantaloni , cateva bluzone si o vesta.

Acelasi copil care uraste aglomeratia,
Andu.