.

Costum, camasa si o cravata oribila..

Pornim, seara se anunta a fi una diabolica, senzationala, mai ceva decat stirile in rate ale lui Dan Diaconescu. Inceputul lasa de dorit, o masa aici, una hat si una-n gherla. La naiba, suntem o clasa vrem sa stam macar mai aproape! S-a aranjat, suntem oarecum multumiti. Se desfac sticlele, incepe macelul.

Un pic dezamagit de baieti, satisfacut de fete. Ah, adica la figurat sau propriu, cum o fi, ideea e ca ele au baut cu mine, ca baietii, vai doamne, care baieti? S-au dus si ei la curve, s-au dus sa fie eroi. Zambim, trecem peste durerea de cap a unuia dintre colegi, sarim usor peste lipsa indelungata a altuia sau indiferenta altora, s-au declarat razboinicii lumii, cei curati si trezi. Se arunca-n brate la mine vreo patru sau cinci fete, exact nu stiu, o sticla de vodka nerezolvata si incepe razboiul.

Pornim linistiti, startul e lent iar finalul mai trist decat ma asteptam. Se terminase toata bautura. Mai era vin cica, sa-l bea ei sanatosi!

Intrebarea se rostogoleste odata cu golirea sticlei, “Asta-i Barbu, ba? Ala cuminte si tacut din ultima banca?” -Oare, el sa fie? Da, el ba..

Acelasi copil fericit dupa noaptea de banchet,
Andu.

written by Andu

O scap din mana.
-Prinde-o, ba, ca fugeee!
Iau haina pe mine, incalt repede tenesii si alerg. Alerg cat pot de tare, dar nu o pot ajunge. Ma lovesc de destule obstacole dificile si in al doilea rand, se dovedeste a fi mai rapida decat mine.
-Ajutati-ma s-o prind pe cea in culori vesele, pe ea! Ajutati-ma! Nimeni nu ma baga in seama, lumea a ramas la fel de nenorocita chiar de la venirea ei, nu s-a schimbat deloc. Ma chinui singur, dar se pierde in multimea dezlantuita. Cumpar un buchet mare de lalele vioi colorate, aleg o ciocolata neagra si ma hotarasc s-o astept in acelasi patut in care ne-am intalnit.
O astept o ora, doua.. timpul alearga in jurul meu. Sunt trist, incep lacrimile si suferinta de sine. Nimic nu poate fi recuperat, dar totusi ceva se intampla. O scurta bataie in usa camarutei se aude vioi. Ma reped sa deschid.

Daaa! S-a intors. Ii inmanez florile, o sarut dulce si o prind cu repeziciune in piept. Nu vreau s-o mai pierd niciodata.
A fost clipa de pierdere a copilariei si a bucuriilor traite atunci.

Declar ca sentimentele si amintirile copilariei au fost readuse in pieptul meu.

Acelasi baiat care nu-si va uita copilaria,
Andu.

written by Andu

E vineri, soarele incearca sa ne zambeasca intr-un mod cat mai autentic. Lumea este vesela si cateodata induiosata de cantecul maiastru al pasarilor. Dispareti, pasari nenorocite si odioase. Luati-va zborul in ritm cat mai alert. M-am saturat de sunetele voastre.
Toata lumea e fericita, numai eu am o stare ordinara de un sec incredibil. Stau si imi amestec gandurile in niste amarate de variante. Plec, vreau sa las balta tot.

Alerg, sunt uimit de ce vad in jur. Inca mai alerg si starea ordinara tot nu mi s-a schimbat. Incerc sa aleg alta modalitate. As alege sa fiu nenorocit, cretin si sa spun lucrurilor pe nume. Dar nu pot, ceva imi tine aceasta miscare regretabila. Vreau sa scap de sub monopolul stresului si al unei vieti constante in care majoritatea lucrurilor se repeta intr-un singur tipar. Trag cu forta gratiile ce-mi imprejmuiesc viata si cu asta incerc sa ies din monotonie.

Mi se face foame de la atata vorba. Nu ma hotarasc ce sa fac si, in cele din urma, deschid frigiderul. Doar sarmalele ma satisfac, dar nu mai vreau! Vreau sa incerc ceva nou. Ramele sau furnicile ar fi o alegere perfecta. Nu le gasesc. Prind o musca si o pun in tigaie. S-a ars, la naiba cu mustele! Totusi renunt la indoieli si desfac sticla de Jack. Iau o gura sanatoasa. Parca sunt mai multumit, dar in acelasi timp si linistit.

Andule, incearca sa fii verde ca frunezle unui copac, imbata-te sau incearca sa-ti stimulezi cat mai repede rapirea. Nu reusesc, ma retrag la marginea abrupta a drumului, as vrea sa incerc sa-mi arat irezistibila parte a corpului tuturor trecatorilor. As vrea sa ma duc direct la vecinul de la trei si sa-i adresez doua bagari sau penetrari in ale lui rude pentru toata bocanelile suferite pana acum. As vrea sa ma duc sa-i spun blondei care trece acum pe drum sa-mi faca o teava. As vrea sa-i spun barmanitei ca este o curva. As vrea sa-ti spun tie, tu asta care ma citesti, ca esti un imbecil ca citesti lucrurile astea. As vrea sa incerc multe. Toate cu deznodamantul unei schimbari in viata.

Ma aflu sub influenta unei stari indoielnice. Feriti-va!.. pot musca.

Andu, fa ceva cu viata! Scapa de viata plictisitoare..

Acelasi copil care duce o viata monotona,
Andu.

PS:
-Trecatorii nici nu m-au bagat in seama.
-Vecinul mi-a pocnit o palma.
-Blonda nu mi-a facut teava dar in schimb m-a onorat cu o amenintare.
-Barmanita a zis ca nu e curva, ci doar se fute de placere.
-Nu m-ai ascultat si tot ai citit pana la capat.

Concluzia: Viata de cacat nu poate fi schimbata. Ma duc.. sa ma tund zero.

written by Andu

…parca dintr-o oaza de lumina ma cuprinde un fior cutremurator. Ma ascund usor dupa o floare zambitoare plina de viata, ma chinui sa par indiferent, dar parca veselia mea spumega aripile lumii. Vantul imi sufla usor in ceafa si parca odata cu el, vorbele tale se aduna usor-usor in mintea mea. Nu stiu ce sa mai cred, incep sa te iubesc din ce in ce mai mult, iar cuvintele astea ma fac sa fiu.. disperat dupa tine.

Asculti..?! Eu sunt un simplu cetatean al carui zambet vioi nu-i poate fi sters niciodata. Doar negrul sentiment de departare ma poate ascunde de aceasta veselie. Dar totusi stau si ma gandesc ca fara tine aceasta veselie nu ar putea exista. Deci in contradictoriu vin si-mi anunt mandrul suflet ca zambetul meu poate fi sters. O singura miscare si totul se poate deplasa pe un alb viitor scris cu albastru aprins pe colile surasului meu. Sunt fericit ca esti langa mine si probabil, ca tu nu realizezi asta.

Pana acum am fost inchis, zbuciumat, de teama de afirmare a unor sentimente colorate, dar acum imi apuc cu dintii tricoul primit cadou de la tine si imi spun singur cu voce tare: “Zambetul meu nu poate trai fara speranta vocii tale..” Totusi strang prea tare si se pare ca tricoul cedeaza inaintea mea. Sunt un luptator, ma voi lupta cu orice obstacol, fie el omniscient. Si parca lacrimile durerii dispar usor odata cu apropierea palmei mele stangi ce sta sub capul tau, iar cu dreapta te imbratisez.

Buzele tale sunt ca purpura, ochii ca ai porumbelului si corpul usor ademenit sa ma primeasca langa el. Sanii tai hranesc liliacul si se oglindesc ca niste fericite particule imaculate de lacrimi. Stai! Ti-am furat acea dulce sarutare.

Dragostea ta e mai buna decat vinul.

Acelasi copil care te iubeste,
Andu

written by Andu

Nu ma retrag in lacrimile sarate ale marii. Nu ma las batut chiar de primul val care-mi imprastie gandurile in infinite particule colorate. Imi arunc corpul intr-o parte, mintea o las sa zburde in abundentele vaporilor reci de apa, dar gandul imi va ramane vesnic si nemiscat tot in lumea scriitorilor virtuali.

Nu vreau sa fug ca un las, sa fug in lumea larga a extraterestrilor si sa-mi las constiinta neimpacata. Imi voi incorda fiecare particica musculoasa a corpului, ma voi stradui si voi incerca sa acord cateva minute insemnate pentru a tine pasul zi de zi. Voi incerca sa nu pierd razboiul cu timpul si sper ca voi castiga cativa pasi impotriva acestor taste sterse. Sterse sterse, dar tot mi-a fost dor de ele. Mi-a fost dor de sunetul coerent al batailor si de pasii grabiti ai gandirii mele.

Am incercat sa storc aproape un an de zile, imbalsamat de amintiri ratacite in cosul de rufe al trairilor mele. M-am chinuit din rasputeri sa sortez in masina de spalat a timpului sentimentele, gandurile si trairile direct proportionale cu evenimentele la care am fost actor, spectactor si regizor, as putea urla dupa un alt scenariu diferit total fata de cel impregnat sub piele, degeaba mi-as schimba mintea, gandul tot la acelasi spectacol magnific mi-ar ramane. Adica, spectacolul blogosferei.

Cred ca sunt intr-o forma mai buna, cu mai multa viata si sper sa fie de durata.

Acelasi copil revenit,
Andu.

PS: Sper ca revenirea sa nu fie ascunsa sub semnul unei glume.

written by Andu