Andublog punct COM

Aveti timp sa ma plictisiti?

Tin minte ca erau vacante in care plictiseala depasea orice obstacol dar acum, nu a fost macar o zi in care plictiseala sa-mi dea tarcoale. Vreau din nou o vacanta in care sa nu fiu ocupat mai tot timpu’, vreau sa fie din nou iunie sa ma bucur de fiecare grad celsius. Vreau cam multe.

Of, iar ma pregatesc sa plec. Imi pregatesc sculele, ma asteapta un weekend in care voi aduce acasa saci plini de peste… cumparat. Asa obisnuim, sa cumparam, sa-l prindem mai greu.. Saracu’ peste e acoperit de apa, oare nu se satura sa-si petreaca toata viata in aceeasi balta? Nu-si doreste sa sada pe un gratar incins?

Fir intins mie si hai peste, agata-te in carlig!

PS: Acum sunt pregatit, am doua galeti de paispe litri si cu siguranta voi reusi sa scot apa din balta si o sa iau tot pestele..

E vineri, soarele incearca sa ne zambeasca intr-un mod cat mai autentic. Lumea este vesela si cateodata induiosata de cantecul maiastru al pasarilor. Dispareti, pasari nenorocite si odioase. Luati-va zborul in ritm cat mai alert. M-am saturat de sunetele voastre.
Toata lumea e fericita, numai eu am o stare ordinara de un sec incredibil. Stau si imi amestec gandurile in niste amarate de variante. Plec, vreau sa las balta tot.

Alerg, sunt uimit de ce vad in jur. Inca mai alerg si starea ordinara tot nu mi s-a schimbat. Incerc sa aleg alta modalitate. As alege sa fiu nenorocit, cretin si sa spun lucrurilor pe nume. Dar nu pot, ceva imi tine aceasta miscare regretabila. Vreau sa scap de sub monopolul stresului si al unei vieti constante in care majoritatea lucrurilor se repeta intr-un singur tipar. Trag cu forta gratiile ce-mi imprejmuiesc viata si cu asta incerc sa ies din monotonie.

Mi se face foame de la atata vorba. Nu ma hotarasc ce sa fac si, in cele din urma, deschid frigiderul. Doar sarmalele ma satisfac, dar nu mai vreau! Vreau sa incerc ceva nou. Ramele sau furnicile ar fi o alegere perfecta. Nu le gasesc. Prind o musca si o pun in tigaie. S-a ars, la naiba cu mustele! Totusi renunt la indoieli si desfac sticla de Jack. Iau o gura sanatoasa. Parca sunt mai multumit, dar in acelasi timp si linistit.

Andule, incearca sa fii verde ca frunezle unui copac, imbata-te sau incearca sa-ti stimulezi cat mai repede rapirea. Nu reusesc, ma retrag la marginea abrupta a drumului, as vrea sa incerc sa-mi arat irezistibila parte a corpului tuturor trecatorilor. As vrea sa ma duc direct la vecinul de la trei si sa-i adresez doua bagari sau penetrari in ale lui rude pentru toata bocanelile suferite pana acum. As vrea sa ma duc sa-i spun blondei care trece acum pe drum sa-mi faca o teava. As vrea sa-i spun barmanitei ca este o curva. As vrea sa-ti spun tie, tu asta care ma citesti, ca esti un imbecil ca citesti lucrurile astea. As vrea sa incerc multe. Toate cu deznodamantul unei schimbari in viata.

Ma aflu sub influenta unei stari indoielnice. Feriti-va!.. pot musca.

Andu, fa ceva cu viata! Scapa de viata plictisitoare..

Acelasi copil care duce o viata monotona,
Andu.

PS:
-Trecatorii nici nu m-au bagat in seama.
-Vecinul mi-a pocnit o palma.
-Blonda nu mi-a facut teava dar in schimb m-a onorat cu o amenintare.
-Barmanita a zis ca nu e curva, ci doar se fute de placere.
-Nu m-ai ascultat si tot ai citit pana la capat.

Concluzia: Viata de cacat nu poate fi schimbata. Ma duc.. sa ma tund zero.

Nu ma retrag in lacrimile sarate ale marii. Nu ma las batut chiar de primul val care-mi imprastie gandurile in infinite particule colorate. Imi arunc corpul intr-o parte, mintea o las sa zburde in abundentele vaporilor reci de apa, dar gandul imi va ramane vesnic si nemiscat tot in lumea scriitorilor virtuali.

Nu vreau sa fug ca un las, sa fug in lumea larga a extraterestrilor si sa-mi las constiinta neimpacata. Imi voi incorda fiecare particica musculoasa a corpului, ma voi stradui si voi incerca sa acord cateva minute insemnate pentru a tine pasul zi de zi. Voi incerca sa nu pierd razboiul cu timpul si sper ca voi castiga cativa pasi impotriva acestor taste sterse. Sterse sterse, dar tot mi-a fost dor de ele. Mi-a fost dor de sunetul coerent al batailor si de pasii grabiti ai gandirii mele.

Am incercat sa storc aproape un an de zile, imbalsamat de amintiri ratacite in cosul de rufe al trairilor mele. M-am chinuit din rasputeri sa sortez in masina de spalat a timpului sentimentele, gandurile si trairile direct proportionale cu evenimentele la care am fost actor, spectactor si regizor, as putea urla dupa un alt scenariu diferit total fata de cel impregnat sub piele, degeaba mi-as schimba mintea, gandul tot la acelasi spectacol magnific mi-ar ramane. Adica, spectacolul blogosferei.

Cred ca sunt intr-o forma mai buna, cu mai multa viata si sper sa fie de durata.

Acelasi copil revenit,
Andu.

PS: Sper ca revenirea sa nu fie ascunsa sub semnul unei glume.

Iaahh, surpriza. Va asteptati? Bineinteles ca nu..

Da, da. Are si Andu propria lui casuta, unde isi va ciocni ideile de uzata tastatura. Le voi insira intr-o sfera bine aliniata si cu o precizie exacta. Toate isi vor prezenta cravata sau papionul pe noul domeniu, care mi-a sfasiat mai mult de doua-trei zile ca sa ma decid si ca sa ii iau usorul avans la pornire.

Domeniu si gazduire primite “cadoo” de la Ramona prin intermediul concursului la care am fost desemnat ca fiind castigator, concurs purtat pe umeri si organizat de forumul bloggerilor. Prima data m-am bucurat sa fiu eu pus in frunte, dar dupa aceea mi-am dat seama cat sunt de analizat. Imi fugea mintea dintr-un colt in altul, oare sa fie bine, oare nu? Dar totusi dupa un raspuns aruncat in mail si plin de negativism, lumea ma face sa ma razgandesc si sa-mi reiau atitudinea de blogger in propria casuta.

Avand in vedere ca sunt muratura cu hostingul sau cu cea ce trebuia facut ca sa-i redau scanteia spre pornire, am apelat la cativa cunoscuti, care impotriva timpului scurt si stresul tastelor mele in pupile, au avut sau nu de ales, dar m-au ajutat. In mare parte, stresul cel mare a fost pus in talpa pantofului lui RaPeRbOy(macar acum sa-i scriu numele corect). Pe locurile inferioare subclasandu-se Skreach, Marius si Jimmy. Va multumesc baieti, iar pe o parte berea o s-o dau la urmatoare intalnire a bloggerilor, iar ce a ramas o trimit prin mail in variante foto.

Acum imi despart gandurile spre alegerea si modificarea unei teme, astfel incat sa mi-o declar sufletului perfecta.

Acelasi copil entuziasmat,
Andu.

A venit si al doilea flash mob.

Da. Dupa primul Flash Mob, ne-am dat seama ce am gresit. Vrem sa nu se mai intample la cel ce il organizam acum.
Noua si probabil si voua, va place Flash Mob-ul Frozen ce tocmai a avut loc in New York. Oarecum il copiem, dar nu in totalitate, asta din mai multe motive:

1. Nu il facem exact ca ei, pentru ca noi il vom face intr-o locatie diferita.

2. In felul asta chiar daca vor exista persoane “extreme”, ceea ce s-a intamplat data trecuta, nu ne va afecta foarte mult.

Pe 16.02.2008 (sambata) la aceeasi ora 14:00 ne vedem in Carrefour. La fix ora 14:00 sa fiti in jurul zonei unde se vand fructe, asta pentru a fi mai apropiati.

La un moment dat, se va auzi un fluier. Cand ati auzit fluierul, STATI NEMISCATI, dar nemiscati…nu vorbiti, nu dati din maini, din picioare. Nu faceti absolut nimic. Timp de aproximativ 3 minute. Dupa astea 3 minute veti auzi iar fluierul si va continuati treaba.

Important din ce am zis mai sus este asa:

1. Sambata 16.02 ora 14:00 in zona raionului de fructe.
2. Va comportati cat se poate de normal, luati carucioare, cosuri…va plimbati pe acolo, va uitati la produse.
3. Cand ati auzit fluierul, ati intepenit. Nimeni nu se misca. Ramaneti intr-o pozitie cat mai naturala.
4. Dupa ce auziti al doilea fluier, va continuati treaba.
5. Daca vreti sa mai intrati prin baie, sa faceti ca tembeli pe acolo…va invitam sa NU participati.
6. Cine nu e de acord cu ce am zis mai sus…la fel…NU VENITI!.

O facem bine de data asta ? Sa aratam lumii ca si noi putem face ceva de calitate ?

PS: Foarte important sa cititi blogul pana in ultima zi.!

Acelasi copil care de data asta se va duce cu siguranta,
Andu.

Articol preluat de pe Constantablog.

Pasesc timid, dar parca putin dezghetat si amortit de curaj in camera intunecata. Ma chinui cu puterea dragostei sa-mi las vaporii timiditatii la intrare.

Intuneric rau. Nu ma abtin si incep sa tremur, dar la scurt timp ma linistesc. Incep sa simt in departata negura a intunericului susotelile scanteilor a doi ochi. Ochi caprui, ai caror sclipire va fi greu de aruncat intr-o galeata murdara. Nu ma despart de culoarea puternica a ochilor si incep sa port urma lor. Ii urmaresc intr-un destin luminos si incantator care avea sa-mi separe aleile de strazi. Astfel raman pe aleea sentimentelor, incep sa ma apropii de tine.

Nu ma grabesc, incerc sa nu stric momentul. Dar totusi trebuie sa fac ceva pentru ca propriul organism nu poate rezista multa vreme formelor vaporoase si sunetelor senzationale. Tu, plutind in admiratia ochilor mei, incerci sa ma eviti usor si anevoios cu raspuns pur negativ. Nu pot accepta si totusi insist, numai pentru a-mi demonstra dragostea fata de tine. Golind pahar de complimente, ma revad apeland doar un singur prieten. Prietenul cel mai curajos, cel al fortei.

Imi arcuiesc fortele intr-un mod specific, incerc sa le dau esenta si naturaletea existenta si in suflet. Sa fii nevoita sa pleci la un moment dat de acolo, din camera inimii tale, renuntand la minunea ce ti-a daruit un manunchi de stele, nu poate fi decat un blestem, ai putea tipa dar Continue reading »

De ceva vreme, lumea se afla intr-o reala miscare pentru recunoastere. Nu este o simpla formalitate, doar un amplu concurs. Se zvoneste ca inceput RoBlogFest, se desfasoara doar de vreo trei ani. Un concurs cu destule bloguri care se lupta in trafic, calitate si preponderenta pentru ocuparea unui loc cat mai ridicat in topurile concursului.

Trafic, deh.. nu am cu ce ma lauda la acest capitol important, dar incerc sa-mi prestez toata treaba prin calitate si perseverenta. Nu incerc sa ma lupt cu cei grei, dar vreau sa-mi multumesc uzura tastaturii.

Este vorba de un concurs. Traim in Romania. Punct, urmeaza multimea certurilor necongruente si ascutite in capete. Inscrierile au inceput doar de cateva zile, aproximativ patru la numar, dar deja dragii nostri bloggeri romani au inceput sa-si arunce sulite si gloante formate din vorbe si jigniri catre ceilalti colegi de breasla. Niciunul nu se multumeste cu putin, fiecare isi vrea partea lui si se transforma intr-un om avar si umil.

Suntem obisnuiti cu gandul ca traim in Romania, si probabil ne dam seama ca deja castigatorul este ales, chiar daca sistemul imbecil de votare inca nu a inceput. Juriul este format din bloggeri de seama, care cu siguranta ii vor alege pe ceilalti castigatori in functie de gradul de prietenie pe care il au cu ei. Pai stai, asta e prieten bun de al meu, deci trebuie sa-i dam si lui un premiu.

Dragi oameni cu carte de blogging din juriu, spaga primiti?

In consecinta, traim in Romania, o tara banala unde locuitorii nu-si pot stapani invidia, iar altii nu-si pot pastra buzunarul gol. Asa ca nu au ce face decat sa se jignesca pe de o parte, iar pe cealalta sa-si culeaga saculete cu bani pentru o ridicare-n podium. Asa ca va urez succes in aceasta jigodie de concurs si va stimulez la un pliculet cu mita.

Acelasi copil satul de birocratia din Romania,
Andu.