Jun 21

..ca sa pot castiga acest notepad, printr-un concurs plouat si batut de vant.

Sunt obligat, ca orice cersetor, sa cer sa-l vad pe Dumnezeu, sa-i cer, ceea ce nu cred ca e o prostie, sa-mi faca cadou si mie un laptop. Preferabil, mai zburator decat desktopu’ prezent si chiar fata si de notepadu’ absent cu desavarsire de pe birou. Ma infoi in scaun, fundu’ imi fuge usor-usor la vale, dar eu ii pun piedica si-mi trag centura. Simt tastatura calculatorului mai aproape de buricul degetelor, simt ca le pot atinge pentru castigarea premiului si instaurarea comoditatii in ritmu’ de viata.

Pentru toate astea, am nevoie de un noroc urias la astrele aprinse ale cerului, de mult ajutor din partea lui Sfantu’ Petru si de putine pile ascutite in staffu’ celor de go4it.ro. Fiind in vacanta pe o cate o plaja din fiecare colt al lumii, pirandesele nu ma pot ajuta cu magii sau cu vreo amarata de licoare. Incerc sa ma bazez doar pe un numar, sper norocos, care va fi extras din caciulita roz prezenta in mainile organizatorilor.

In mintea mea de salariat cu fisa BancPost semnata de diriginta, as fi vrut sa ating cu degetele o finete de laptop. Unul care sa se deschida atunci cand mintea mea se gandeste la asa ceva, sa porneasca muzica stiind cu ce piesa vreau sa-mi incep ritualul voodoo din acea zi. Imi doresc prea multe, dar sansele imi sunt cenzurate si nu de talent, ci de blestematul noroc. Blestemat fie, ascuns in cea mai neagra gaura a desertului sau probabil in varful unui brad vesnic verde. O brad frumos, da-mi mie sansa de castig. Nu stiu exact ce o sa castig, dar cu siguranta isi va pune amprenta si ajutorul lui imi va fi de folos. Cu siguranta va avea un harem de rami, cateva hectare bune cu spatiu gol, iar ventilatorul va produce o implozie la fortarea acestuia.

Da. Nu tin in maini un laptop, dar macar mi-l doresc pe asta..

Acelasi copil preocupat cu manuale, carti si pixuri roase,
Andu.

written by Andu

Apr 10

Niste filmulete la repezeala, asa ca tot vine weekendul. Toata lumea sa fie pregatita sa se arunce in asaltul cluburilor si petrecerilor pregatite vara aceasta. Puteti invata usor cum se danseaza minimal..
Haideti sa invatam cum se danseaza minimal.

Acelasi copil fericit,
Andu.

P.S.: Unaaa, dooouuuaaa, treeeeiii si: BIIIIINE COAAAAIEEEE!

written by Andu

Mar 04

…pentru care-ti revizuiesti ramurile emotiilor si crengile pacatelor.

Jocul vietii nu poate fi definit pentru orice suflet al acestui glob ca fiind acelasi. In unele cazuri se poate reprezenta doar prin simpla prezenta a unui joc murdar categorisit sa-ti educe viata in cel mai josnic mod, dar printre alte cazuri se scurg si jocurile binevoitoare de bucurie si tandrete. Cu o rasuflare lesne sau usoara, pot condamna intarzierile provocate la mersul trenurilor, dar niciodata nu pot nega faptul ca reprezentam un manunchi de oameni veseli. Da, asa ii pot declara eu, dupa o revizie nu tocmai sangeroasa, pe romanii nostri.

Intalnesti la tot pasul romani veseli care sunt educati sa poarte durerea si nelinistea in propriul suflet, fara a-si arunca vorbele unui duh necunoscut. Toate acestea sunt intamplatoare si intr-un mod aleatoriu alese. In ciuda momentelor grele, noi, acest popor milostiv, incercam sa trecem prin noroiul alunecos al durerilor si totusi iesim cu un zambet cristalin. Dar cum toate astea nu pot fi aprinse in zambete pana la nesfarsit, ne gafam si calcam..

Calcam cu nebagare de seama in patima bauturii si a tutunului. Doar cu ajutorul lor, o parte din acest ciorchine de oameni poate trece cu succes prin calvaruri. Nu este tocmai o metoda civila si demna de urmat, este limpede ca cristalul din contra reprezinta culoarea inchegata a unui suflet diabolic.

Nota informativa: Nu este un joc de noroc in care miscarea usoara si treptata a zarului iti poate decide viitorul.

Acelasi copil care uraste alcoolul si alcoolistii,
Andu.

written by Andu

Feb 26

Observ cu durere-n suflet ca in Romania polemicile se nasc ca bataia vantului. Isi stabilesc o directie si cu toata puterea, tot poporul roman incearca sa atace. Ataca intr-o zona sudica sau probabil nordica in felul abordarii problemei.

De cateva luni de zile o noua problema bate-n usile stramte ale tarisoarei noastre dragi. O problema delicata, dar si grea si la propriu si la figurat. Vorbim in discutii aprinse si fraze intregi despre kilogramele adaugate pe ingrijitul nostru corp. Suntem mai preocupati de kilogramele in plus ale altor persoane mai ceva decat de propria viata. Urasc cand vad oamenii dimprejurul tau actualizandu-te ca fiind un baiat sau o fata grasa. Probabil ca el sau ea, se simte bine sub pielea lui.

Eu, ducand lipsa unui corp atletic, dar nici avand o constructie astronomica de vreo suta si ceva de kile, doar cu putina bataie probabil ca ajung la optzeci si ceva pana in nouazeci, urasc sa vad sau sa aud cum un prichindel spune despre o persoana x sau y ca este grasa. Gandesc problema si imi dau seama ca omul nu a mancat din oala lu’ ma’sa.

Cu totii stim foarte bine ca kilogramele sau burtile suprapuse nu ne vor face bine. Ba chiar reprezinta un real dezavantaj. Tot romanul incearca metode care mai de care mai dubioase si in acelasi timp periculoase. Abtineri de la dulciuri, diferite mancaruri sau mai stiu eu ce. Nu dom’le, o viata avem si pe aia, cred ca trebuie sa o traim. Acum, o viata intreaga nu o sa mai mananc paine ca deh, sa nu depasesc cota de nouazeci de kile.

Noi, lipsiti de constiinta, imbucam sub nasul nostru rosu, tot felul de semipreparate sau porcarii importate din vest sau chiar de la americani. In afara de el, un alt real avantaj in lupta cu cresterea greutatii il au si aceste bauturi carbogazoase. Sucuri mai pe romaneste care nu-ti aduc niciun beneficiu, doar ca le consumam in exces. Incercam sa bem cat mai natural, dar totusi nu ne gandim ca probabil acele fructe au fost intepate cu ceva substante pentru a-si produce o coacere mai rapida si un gust cat mai apropiat de realitate.

Obiectivitatea nu reprezinta obiectul meu forte dar senzatia de eliberare a unor cuvinte fasnete imi evoca o reusita.

Acelasi copil care ii uraste pe americani,
Andu.

written by Andu

Feb 12

Invartindu-ma in jurul cozii, dupa o paine sau un suc, realizez nebunia creata de o sarbatoare importata din tari straine. Vorbim usor si deschis despre banala zi de Valentine’s Day. Mi se pare o nebunie, o ticneala care isi arunca sageti cu destinatia unei boli mintale. Situatia te infiripa sa culegi aerul important si fitos al necunoscutilor de langa tine. Simtul practic si cel al rusinarii, te implica in alegerea cadoului perfect de ziua indragostitilor.

O chestie ireala, absolut banala. Daca tu iubesti persoana de langa tine, nu-i declari sentimentele printr-un simplu sau un oarecum luxos cadou. Dragostea nu poate fi cumparata cu ajutorul lor, dar totusi pentru unii sau unele, aceasta se poate impartasi. Trist. Ne luptam in frunze aramii si papile gustative ale dragostei, nu in accesorii scumpe sau cine stie ce telefon mobil. Mi se pare totusi penibil sa-i spun cuiva ca o iubesc,asta numai pentru ca este ziua indragostitilor si asa am fost invatat de nenorocitii aia de americani.

Imi doresc sa fur microfonul presedintelui si ca o dictatura cuvantul meu sa pice voi sau poate ideea mea renascentista despre ziua indragostitilor. As vrea sa va pot spune ca o dragoste curata nu poate fi furata printr-un schimb imbecil, platirea unei sume de bani pentru cumpararea unui lucru luxos. Asa o dragoste poate fi lasa pentru o runda a doua, runda intereselor. Dragostea o poti castiga impunandu-ti sentimentele, soptind minute intregi cuvinte lucioase si slefuind gesturi tandre.

Nu ma lupt in cadouri siropoase, probabil doar ceva simbolic dar in acelasi timp romantic si usor de apreciat. Nu vreau sa ma ascund dupa cutia infasurata de o funda mare rosie, atat de mare incat sa-mi ocupe expresia fetei. Nu vreau sa fiu batut de vantul rece al dragostei in semn de folosire. Pur si simplu, nu vreau.

Cuvinte usoare si simbolice imi atarna usor in sirul desfacut de idei. Gandul imi fuge direct la un cadou simplu si romantic.

Acelasi copil care uraste acesta sarbatoare,
Andu.

P.S.: E zi dezlegata la Ballantines. Savoare spornica..

written by Andu \\ tags: , ,