Andublog punct COM

De cateva minute, o actiune necuvenita imi atrage atentia de alte actiuni. Se produce-n repetate randuri la intervale mici, de cateva secunde. E o problema minora dar se incapaneaza sa apara acasa, la servici sau chiar in locurile publice. Nu tine cont de stare sufleteasca, de vremea de afara si nici chiar de imprejurimi. Poate aparea chiar la o masa de afaceri, la prima intalnire, cateodata in timpul piesei de teatru. In fond si pana la urma,  nu-i asa mare lucru, toata lumea sughite… nu?

Sughitatul apare atunci cand esti linistit, te gandesti ce bine stai tu in pat si urmaresti emisiune ta preferata. Te gandesti ca nimeni nu te poate deranja si brusc, ih! Muschii se contracta brusc, iar aerul patrunde-n plamani(fac o gaura si iese el..). In desfasurarea acestui proces, gatul reactioneaza si deodata, intamplator, nu mai vrea sa primeasca aer, intrerupe patrunderea lui. Na belea! Acum, eu ce ma fac?

Cei mai de seama specilisti, sau babele de la coltul blocului, alea care le stiu ele pe toate, spun ca sughitul de fel nu are un proces lung. Dureaza cat ai spune “peste” si se stopeaza fara administrarea niciunui antidot. Multam’ doamnelor, dar daca nu-mi trece? Bei un pahar de apa rece sau inghiti niste bucati de gheta si ii spui la revedere. Serios? Am incercat, nu mi-a trecut. Sigur ma pomeneste cineva, striga disperata una din babe. Inspira si expira de cateva ori intr-o punga de plastic, se aude din gura domnei din fund.
Femei, nu sunt aurolac. Doar sughit. Nu-i mai bine sa-ncerc sa gust putin zahar sau o lingurita de miere, asa-mi facea mama cand eram mic.. Gata, mi-a trecut. Tot cu ajutorul remediului zis de mama. Succes, baba pacatoase.

Alte optiuni de oprire a sughitatului:
* Se ridica bratele în sus, se trage adanc aer in piept si apoi se retine respiratia atat timp cat este posibil. In caz de insucces, procedeele se pot repeta. -nu vreau sa mor de tanar..
* Se suge o bucatica de zahar inmuiata in otet; -sa sugi tu, eu nu sug nimic.
* Se pun comprese reci pe „furca” pieptului. -piept poate am, dar furca-n niciun caz.

Voi stiti si alte remedii?

Marti, paisprezece octombrie 2008, va fi o zi mareata pentru pamanteni. Se va dovedi ca acestia nu sunt singuri in acest sistem, sistem prea complicat. Ei vor fi supravegheati timp de trei zile de o nava spatiala. Buhuhu, va sperie acest lucru? Stati fara grija, nu va veni la noi. Vor ateriza deasupra Americii c-au auzit si citit prin ziarele lor telepatice care este o putere dominanta a lumii. Au trimis un mail la Casa Alba, si-au anuntat vizita oficiala pe plaiuri pamantene. Chiar si maestrul nostru Bush si-a programat o intalnire cu conducatorul Federatiei Luminii. Din cercetarile mele stiintifice, am clarificat ca aceasta nava va fi de marimea unui teren de fotbal, poate chiar mai mare. Va avea in jur de 800-1200 de metri patrati. S-a estimat ca in timpul survolarii vor ramane fara combustibili, iar Iranul s-a oferit sa le dea o canistra de benzina si un litru de aditiv.
Nu va speriati, ei vin doar intr-o mica vizita. Sunt pasnici, vor niste hamburgeri si cativa hot-dog. Curand s-au lasat de Coca-Cola si nu vor avea cereri prea mari. Chiar daca se vor imbata cu Chivas Regal de 25 de ani, ei nu vor sa instaureze panica si confuzie. Sunt pasnici!

Uraaa..

Inima imi bate puternic. Sunt emotionat de aceasta intalnire. Ma gandesc acum, oare vor avea statura impozanta potrivita rangului? Va purta oare mantie lunga, de catifea? Sau poate un costum argintiu si ochi transparenti, ca ai personajului meu preferat, Data? Oare acesti extraterestri au vocea groasa ca aluia negru de respira greu? Orice ar fi, mi-am cumparat bilet dus-intors pentru Washington. Cica voi avea loc langa Andreea Banica, merge la acelasi eveniment.

Acum ma duc sa-mi pregatesc costumu’ de Jedi si salutu’ interstelar..

Vacanta asta am fost cuminte, am ascultat de parinti si am mancat toata mancarica pusa-n farfurie. Am stat acasa si nu am iesit din cuvantul parintilor. La naiba! Pe cine incerc sa mint? Pe voi? Ihh.

Am calatorit, m-am plimbat si am vizitat. Acum imi vad de treaba si incep sa-mi pierd aromele dulci ale vacantei. Imi voi scutura inima,  o voi uda cu bauturi fine si ii voi sopti incet: Inccceeeeepeeee facultatateeaaa, fetito!
Probabil va fi coplesita de sentimente si doborata de durere.

Incet, incet, ne vom reveni si vom depasi usor pragu’ sfarsitului de vacanta.

-dimineata trezit puternic 07:03
-intarziere 25 minute
-eu ghiozdan uitat acasa
-intors drum
-scoala gandita pentru plictiseala
-trecut scoala si ajuns acasa
-dus mancare gura. pahar suc golit.
-somn dulce
-trezit fata speriata. sex salbatic deasupra
-5600
-apas buton. emotii. porneste..
-http://andublog.com/wp-admin/
-va stresez

Acelasi copil ocupat,
Andu.

Pana luni sunt un copil cuminte. Acum imi vad de treaba si ma pierd in aromele dulci ale vietii. Imi voi lua o scurta pauza. De ce? Nu stiu nici eu de ce iau aceasta pauza, poate doar ca nu-mi regasesc cutiuta muzicala de idei.

Acelasi copil cuminte,
Andu.

Gandindu-ma, dar degeaba. Nu-l gasesc in minte, cautat cu disperare se ascunde de eventualele controverse, asa ca mai bine a ales sa se refugieze intr-unul din sertarele secrete ale mintii.

Dar chinuindu-ma, pot gasi doar cateva persoane de gen feminim care troneaza in spatele numelui de isterica. Nu alerg prea departe in propria minte, ci doar in intervalul zilelor de ieri si azi. Am avut parte de doua isterice care-si ocupa locul cu mandrie chiar de la inceputul cunostintei mele cu ele. Sunt ele, cele doua profesoare care ne streseaza orele si care incearca sa ne tina predici. Predici neascultate si slab urmarite de catre cineva.

Ma gandesc direct la diriginta, cea care ar fi trebuit sa ne ajute in momentele dificile, dar cand colo se bate cu pumnu-n piept ca ne poate stimula doar cu cateva vorbe. Vorbe care spre sfarsit, din incercarea ei de a ne prelinge cateva presentimente sau ceva lacrimi, doar izbucnim intr-un ras ironic. Urat din partea noastra, dar mai mult nu merita. Tipa cand nu este momentul, se opreste brusc intr-un interval oarecare de timp si face usoare ironii proaste la adresa noastra.
Fugim cat mai repede din imaginatie de diriginta, ajung nu mai departe de enervanta profesoara de franceza. Dupa ce ca stresul este imens in timpul orelor, isi mai permite sa ne revendice si acele minunate pauze.

Acelasi copil care s-a saturat de scoala,
Andu.

Postare scrisa sub influenta batoanelor de ciocolata si a paharelor dulci de Fanta.

Invartindu-ma in jurul cozii, dupa o paine sau un suc, realizez nebunia creata de o sarbatoare importata din tari straine. Vorbim usor si deschis despre banala zi de Valentine’s Day. Mi se pare o nebunie, o ticneala care isi arunca sageti cu destinatia unei boli mintale. Situatia te infiripa sa culegi aerul important si fitos al necunoscutilor de langa tine. Simtul practic si cel al rusinarii, te implica in alegerea cadoului perfect de ziua indragostitilor.

O chestie ireala, absolut banala. Daca tu iubesti persoana de langa tine, nu-i declari sentimentele printr-un simplu sau un oarecum luxos cadou. Dragostea nu poate fi cumparata cu ajutorul lor, dar totusi pentru unii sau unele, aceasta se poate impartasi. Trist. Ne luptam in frunze aramii si papile gustative ale dragostei, nu in accesorii scumpe sau cine stie ce telefon mobil. Mi se pare totusi penibil sa-i spun cuiva ca o iubesc,asta numai pentru ca este ziua indragostitilor si asa am fost invatat de nenorocitii aia de americani.

Imi doresc sa fur microfonul presedintelui si ca o dictatura cuvantul meu sa pice voi sau poate ideea mea renascentista despre ziua indragostitilor. As vrea sa va pot spune ca o dragoste curata nu poate fi furata printr-un schimb imbecil, platirea unei sume de bani pentru cumpararea unui lucru luxos. Asa o dragoste poate fi lasa pentru o runda a doua, runda intereselor. Dragostea o poti castiga impunandu-ti sentimentele, soptind minute intregi cuvinte lucioase si slefuind gesturi tandre.

Nu ma lupt in cadouri siropoase, probabil doar ceva simbolic dar in acelasi timp romantic si usor de apreciat. Nu vreau sa ma ascund dupa cutia infasurata de o funda mare rosie, atat de mare incat sa-mi ocupe expresia fetei. Nu vreau sa fiu batut de vantul rece al dragostei in semn de folosire. Pur si simplu, nu vreau.

Cuvinte usoare si simbolice imi atarna usor in sirul desfacut de idei. Gandul imi fuge direct la un cadou simplu si romantic.

Acelasi copil care uraste acesta sarbatoare,
Andu.

P.S.: E zi dezlegata la Ballantines. Savoare spornica..