.

Costum, camasa si o cravata oribila..

Pornim, seara se anunta a fi una diabolica, senzationala, mai ceva decat stirile in rate ale lui Dan Diaconescu. Inceputul lasa de dorit, o masa aici, una hat si una-n gherla. La naiba, suntem o clasa vrem sa stam macar mai aproape! S-a aranjat, suntem oarecum multumiti. Se desfac sticlele, incepe macelul.

Un pic dezamagit de baieti, satisfacut de fete. Ah, adica la figurat sau propriu, cum o fi, ideea e ca ele au baut cu mine, ca baietii, vai doamne, care baieti? S-au dus si ei la curve, s-au dus sa fie eroi. Zambim, trecem peste durerea de cap a unuia dintre colegi, sarim usor peste lipsa indelungata a altuia sau indiferenta altora, s-au declarat razboinicii lumii, cei curati si trezi. Se arunca-n brate la mine vreo patru sau cinci fete, exact nu stiu, o sticla de vodka nerezolvata si incepe razboiul.

Pornim linistiti, startul e lent iar finalul mai trist decat ma asteptam. Se terminase toata bautura. Mai era vin cica, sa-l bea ei sanatosi!

Intrebarea se rostogoleste odata cu golirea sticlei, “Asta-i Barbu, ba? Ala cuminte si tacut din ultima banca?” -Oare, el sa fie? Da, el ba..

Acelasi copil fericit dupa noaptea de banchet,
Andu.

Trackback URL