.

O scap din mana.
-Prinde-o, ba, ca fugeee!
Iau haina pe mine, incalt repede tenesii si alerg. Alerg cat pot de tare, dar nu o pot ajunge. Ma lovesc de destule obstacole dificile si in al doilea rand, se dovedeste a fi mai rapida decat mine.
-Ajutati-ma s-o prind pe cea in culori vesele, pe ea! Ajutati-ma! Nimeni nu ma baga in seama, lumea a ramas la fel de nenorocita chiar de la venirea ei, nu s-a schimbat deloc. Ma chinui singur, dar se pierde in multimea dezlantuita. Cumpar un buchet mare de lalele vioi colorate, aleg o ciocolata neagra si ma hotarasc s-o astept in acelasi patut in care ne-am intalnit.
O astept o ora, doua.. timpul alearga in jurul meu. Sunt trist, incep lacrimile si suferinta de sine. Nimic nu poate fi recuperat, dar totusi ceva se intampla. O scurta bataie in usa camarutei se aude vioi. Ma reped sa deschid.

Daaa! S-a intors. Ii inmanez florile, o sarut dulce si o prind cu repeziciune in piept. Nu vreau s-o mai pierd niciodata.
A fost clipa de pierdere a copilariei si a bucuriilor traite atunci.

Declar ca sentimentele si amintirile copilariei au fost readuse in pieptul meu.

Acelasi baiat care nu-si va uita copilaria,
Andu.

written by Andu