Andublog punct RO

Invartindu-ma in jurul cozii, dupa o paine sau un suc, realizez nebunia creata de o sarbatoare importata din tari straine. Vorbim usor si deschis despre banala zi de Valentine’s Day. Mi se pare o nebunie, o ticneala care isi arunca sageti cu destinatia unei boli mintale. Situatia te infiripa sa culegi aerul important si fitos al necunoscutilor de langa tine. Simtul practic si cel al rusinarii, te implica in alegerea cadoului perfect de ziua indragostitilor.

O chestie ireala, absolut banala. Daca tu iubesti persoana de langa tine, nu-i declari sentimentele printr-un simplu sau un oarecum luxos cadou. Dragostea nu poate fi cumparata cu ajutorul lor, dar totusi pentru unii sau unele, aceasta se poate impartasi. Trist. Ne luptam in frunze aramii si papile gustative ale dragostei, nu in accesorii scumpe sau cine stie ce telefon mobil. Mi se pare totusi penibil sa-i spun cuiva ca o iubesc,asta numai pentru ca este ziua indragostitilor si asa am fost invatat de nenorocitii aia de americani.

Imi doresc sa fur microfonul presedintelui si ca o dictatura cuvantul meu sa pice voi sau poate ideea mea renascentista despre ziua indragostitilor. As vrea sa va pot spune ca o dragoste curata nu poate fi furata printr-un schimb imbecil, platirea unei sume de bani pentru cumpararea unui lucru luxos. Asa o dragoste poate fi lasa pentru o runda a doua, runda intereselor. Dragostea o poti castiga impunandu-ti sentimentele, soptind minute intregi cuvinte lucioase si slefuind gesturi tandre.

Nu ma lupt in cadouri siropoase, probabil doar ceva simbolic dar in acelasi timp romantic si usor de apreciat. Nu vreau sa ma ascund dupa cutia infasurata de o funda mare rosie, atat de mare incat sa-mi ocupe expresia fetei. Nu vreau sa fiu batut de vantul rece al dragostei in semn de folosire. Pur si simplu, nu vreau.

Cuvinte usoare si simbolice imi atarna usor in sirul desfacut de idei. Gandul imi fuge direct la un cadou simplu si romantic.

Acelasi copil care uraste acesta sarbatoare,
Andu.

P.S.: E zi dezlegata la Ballantines. Savoare spornica..

Iaahh, surpriza. Va asteptati? Bineinteles ca nu..

Da, da. Are si Andu propria lui casuta, unde isi va ciocni ideile de uzata tastatura. Le voi insira intr-o sfera bine aliniata si cu o precizie exacta. Toate isi vor prezenta cravata sau papionul pe noul domeniu, care mi-a sfasiat mai mult de doua-trei zile ca sa ma decid si ca sa ii iau usorul avans la pornire.

Domeniu si gazduire primite “cadoo” de la Ramona prin intermediul concursului la care am fost desemnat ca fiind castigator, concurs purtat pe umeri si organizat de forumul bloggerilor. Prima data m-am bucurat sa fiu eu pus in frunte, dar dupa aceea mi-am dat seama cat sunt de analizat. Imi fugea mintea dintr-un colt in altul, oare sa fie bine, oare nu? Dar totusi dupa un raspuns aruncat in mail si plin de negativism, lumea ma face sa ma razgandesc si sa-mi reiau atitudinea de blogger in propria casuta.

Avand in vedere ca sunt muratura cu hostingul sau cu cea ce trebuia facut ca sa-i redau scanteia spre pornire, am apelat la cativa cunoscuti, care impotriva timpului scurt si stresul tastelor mele in pupile, au avut sau nu de ales, dar m-au ajutat. In mare parte, stresul cel mare a fost pus in talpa pantofului lui RaPeRbOy(macar acum sa-i scriu numele corect). Pe locurile inferioare subclasandu-se Skreach, Marius si Jimmy. Va multumesc baieti, iar pe o parte berea o s-o dau la urmatoare intalnire a bloggerilor, iar ce a ramas o trimit prin mail in variante foto.

Acum imi despart gandurile spre alegerea si modificarea unei teme, astfel incat sa mi-o declar sufletului perfecta.

Acelasi copil entuziasmat,
Andu.

A venit si al doilea flash mob.

Da. Dupa primul Flash Mob, ne-am dat seama ce am gresit. Vrem sa nu se mai intample la cel ce il organizam acum.
Noua si probabil si voua, va place Flash Mob-ul Frozen ce tocmai a avut loc in New York. Oarecum il copiem, dar nu in totalitate, asta din mai multe motive:

1. Nu il facem exact ca ei, pentru ca noi il vom face intr-o locatie diferita.

2. In felul asta chiar daca vor exista persoane “extreme”, ceea ce s-a intamplat data trecuta, nu ne va afecta foarte mult.

Pe 16.02.2008 (sambata) la aceeasi ora 14:00 ne vedem in Carrefour. La fix ora 14:00 sa fiti in jurul zonei unde se vand fructe, asta pentru a fi mai apropiati.

La un moment dat, se va auzi un fluier. Cand ati auzit fluierul, STATI NEMISCATI, dar nemiscati…nu vorbiti, nu dati din maini, din picioare. Nu faceti absolut nimic. Timp de aproximativ 3 minute. Dupa astea 3 minute veti auzi iar fluierul si va continuati treaba.

Important din ce am zis mai sus este asa:

1. Sambata 16.02 ora 14:00 in zona raionului de fructe.
2. Va comportati cat se poate de normal, luati carucioare, cosuri…va plimbati pe acolo, va uitati la produse.
3. Cand ati auzit fluierul, ati intepenit. Nimeni nu se misca. Ramaneti intr-o pozitie cat mai naturala.
4. Dupa ce auziti al doilea fluier, va continuati treaba.
5. Daca vreti sa mai intrati prin baie, sa faceti ca tembeli pe acolo…va invitam sa NU participati.
6. Cine nu e de acord cu ce am zis mai sus…la fel…NU VENITI!.

O facem bine de data asta ? Sa aratam lumii ca si noi putem face ceva de calitate ?

PS: Foarte important sa cititi blogul pana in ultima zi.!

Acelasi copil care de data asta se va duce cu siguranta,
Andu.

Articol preluat de pe Constantablog.

Nu prea am la inima creatiile muzicale romanesti, dar voi incerca intr-o graba extrema sa-i raspund Tomatei la leapsa. O leapsa care ma impinge si in acelasi timp ma indeasa in cultura muzicii romanesti.

Eu nu am reprezentat nici macar o singura data fanul inmarmurit de vocea vreunei vedete. Nu m-am dat in vant si aere dupa nici o formatie autohtona. Dar ca fiecare copil, in copilaria demult uitata, aveam un preferat. Eu ce pot sa zic acusi, la cine pot sa ma refer, nu stiu dar cred ca era Hi-q, nu mai stiu cum canta baietii si fata de la Hi-q, sper ca au ramas idolii acelor pustani care astazi se folosesc de tehnologia telefonului mobil si cea a calculatoarelor.

Acum, indreptandu-ma spre apogeul tineretei mele, incerc sa-mi descopar dragostea muzicii in afara granitelor. E acolo, in mainile Dj-ului care-si invarte discurile in uimitoarele cluburi occidentale. Bineinteles, avem si noi romanii nostri destul de bine pregatiti, dar ei nu reprezinta o voce, doar insira niste sunete de tigai sau borcane in propriile mele boxe.

Asadar, voci placute in Romania nu prea stiu. Probabil ca ar fi Andra de care am auzit ca are o voce superba, dar nu prea s-au auzit piesele ei in urechile mele proaspat spalate. Alta voce pe lista regala ar putea sa reprezinte cu mandrie baietasul ala moldovean, ala care a castigat la Megastar, pacat ca nu stiu cum il cheama. Dar gandirea mea nu iubeste vocea, ci doar gandurile si sentimentele insirate sub forma unor versuri pe un ton melodic. Iar din principalii transformatori de ganduri in versuri, imi raman mereu intipariti in minte doar Tudor Chirila, Voltaj si Directia 5. Au fost si vor ramane mereu insemnati cu x in mintea mea zapacita.

Sper ca acesti spartani ai muzicii si culturii romanesti sa ramana in forta si sa speram ca nu vor fi detronati de poluantele manele care ne intoxica mintea cu versuri marete despre femei, mercedes si vile.

Acelasi suflet minimalist,
Andu.

Toata lumea se gatuie in privinta traficului, se lauda in cifre astronomice, dar nimeni nu-i crede.
Imi arunc gandurile in bataia alerta a vantului la o nimereala usoara, dar fara drept de apel, Google nu prea ma gaseste. Arunc cuvinte intr-o ordine prea lenesa si greu de gasit. Ma cauti disperat, dar degeaba. Nu ca as fi prea suparat sau sufar mult dupa urma lu’ Nea Google.

Imprastii dispozivite de urmarire ale ochiului magic in zeci de bloguri si gasesc multe care devin curvele google-lui. Cuvinte cheie ingrosate si frumos asezate. Poate poate isi poate ridica traficul in urma unei improscari cu cuvinte boldate, cuvinte de sezon sau uzual cautate. Cautate nu de altii, ci doar de romanii nostri prosti care nu au destula minte nici sa caute cate ceva.

Acum, ca tot este Sf. Valentin, cel mai bine merg declaratiile de dragoste. Am ramas mut de uimire cand am vazut un spam ecologic pe un blog. Autorul se excrementase in timp nici mai mult nici mai putin de patru postari despre sarbatoarea indragostitilor. Cu o privire ascunsa se putea vedea clar cum se situau zeci de cuvinte boldate doar in paishpe centimetri patrati. Toate fac reverie numai la aceasta jegoasa sarbatoare care imi va provoca un gol in buzunar.

Acelasi copil invidios,
Andu.

Acest articol este considerat un pamflet si vreau sa nu fie luat in considerare in search-urile romanilor nostri prosti.

Pasesc timid, dar parca putin dezghetat si amortit de curaj in camera intunecata. Ma chinui cu puterea dragostei sa-mi las vaporii timiditatii la intrare.

Intuneric rau. Nu ma abtin si incep sa tremur, dar la scurt timp ma linistesc. Incep sa simt in departata negura a intunericului susotelile scanteilor a doi ochi. Ochi caprui, ai caror sclipire va fi greu de aruncat intr-o galeata murdara. Nu ma despart de culoarea puternica a ochilor si incep sa port urma lor. Ii urmaresc intr-un destin luminos si incantator care avea sa-mi separe aleile de strazi. Astfel raman pe aleea sentimentelor, incep sa ma apropii de tine.

Nu ma grabesc, incerc sa nu stric momentul. Dar totusi trebuie sa fac ceva pentru ca propriul organism nu poate rezista multa vreme formelor vaporoase si sunetelor senzationale. Tu, plutind in admiratia ochilor mei, incerci sa ma eviti usor si anevoios cu raspuns pur negativ. Nu pot accepta si totusi insist, numai pentru a-mi demonstra dragostea fata de tine. Golind pahar de complimente, ma revad apeland doar un singur prieten. Prietenul cel mai curajos, cel al fortei.

Imi arcuiesc fortele intr-un mod specific, incerc sa le dau esenta si naturaletea existenta si in suflet. Sa fii nevoita sa pleci la un moment dat de acolo, din camera inimii tale, renuntand la minunea ce ti-a daruit un manunchi de stele, nu poate fi decat un blestem, ai putea tipa dar Continue reading »

Te desfasori in viata ca un vierme lenes. Iti petreci toata viata doar pentru a-ti insemna un nou succes, un nou vis implinit.
Intemeierea si unirea unei familii pe veci.

Iau o gura din apasatoarea licoare magica, Mirinda. Privesc cum frunzele ficusului incep sa-si piarda din viata doar pentru ca a fost spulberata calea ferata care facea transferul cu energie si dragoste. Dar din pacate, cea mai importanta. Cea a dragostei. Daca nu iti impui dragostea necesara in cresterea unei plante, aceasta va capitula, isi va preda tulpina si frunzele in tomberonul verde si ruginit din spatele blocului.

De ce as fi eu in stare, la doar cei optsprezece ani amarati, sa va impartasesc despre flori, moarte sau despre o casatorie pe care gandul si sufletul meu o planifica peste vreo sapte-opt ani? Dar totusi incerc sa ma impun doar printr-o gandire relationala si fixa. Aceasta gandire va incerca sa va preseze firele albe de par si va mai da sansa de a va mai gandi.

Primesc si ma uimesc in acelasi timp ca in acesta departata mlastinoasa tara, copii la nici macar 16-17 ani se viseaza intr-un costum negru cu papion, pantofi lacuiti in picioare si viseaza ca-si arunca fundul mare intr-o limuzina alba care-i va duce in fata bisericii. Si totusi e o tara in care birocratia se simte ca la ea acasa, iar propriul interes il depaseste destul de repede pe cel al ranirii. Deci ne rezulta doar un val al orgasmului ca te-ai casatorit doar din propriu interes. Toti isi aduc in practica gandirea proasta redata de mama: Are bani. Pac, am pus mana pe el. Stiu, am doar 17 ani, dar totusi incerc sa ma casatoresc cu el.

Mult prea proasta aceasta gandire ipocrita. Ne aduce in starea jalnica de a ajunge cea mai profitoare populatie existenta.
De ce oare nu mai exista o gandire rationala, fixa si exacta ca a mea, dar in acelasi timp reprezentand si un vis suprem? Eu, douazecisiunul de ani, barbat bine, un servici bun, o casa intretinuta si o masina de care sa fiu mandru. Stau, meditez si vociferez.. “deodata ce ai pe cineva sa-ti curete casa, sa-ti faca cumparaturile si in acelasi timp, din partea altei persoane sa ai parte de actiune in mod regulat, ce rost isi mai are o nevasta? Doar prin simplul motiv ca iti poate cicali gandurile? Sau singurul motiv pentru a avea o sotie e daca ai un impuls bolnav de a-ti imparti jumatate din lucruri si avere, printr-un amplu divort care vine nici la mai mult de un an de casatorie?”
Am totusi prea multe intrebari..

Dar stau si ma gandesc, de ce sa vorbesc eu, un copil la doar optsprezece anisori, care de abia se gandeste ce poate face maine?

Acelasi copil care se gandeste ce sa faca maine,
Andu.