Gandindu-ma, dar degeaba. Nu-l gasesc in minte, cautat cu disperare se ascunde de eventualele controverse, asa ca mai bine a ales sa se refugieze intr-unul din sertarele secrete ale mintii.
Dar chinuindu-ma, pot gasi doar cateva persoane de gen feminim care troneaza in spatele numelui de isterica. Nu alerg prea departe in propria minte, ci doar in intervalul zilelor de ieri si azi. Am avut parte de doua isterice care-si ocupa locul cu mandrie chiar de la inceputul cunostintei mele cu ele. Sunt ele, cele doua profesoare care ne streseaza orele si care incearca sa ne tina predici. Predici neascultate si slab urmarite de catre cineva.
Ma gandesc direct la diriginta, cea care ar fi trebuit sa ne ajute in momentele dificile, dar cand colo se bate cu pumnu-n piept ca ne poate stimula doar cu cateva vorbe. Vorbe care spre sfarsit, din incercarea ei de a ne prelinge cateva presentimente sau ceva lacrimi, doar izbucnim intr-un ras ironic. Urat din partea noastra, dar mai mult nu merita. Tipa cand nu este momentul, se opreste brusc intr-un interval oarecare de timp si face usoare ironii proaste la adresa noastra.
Fugim cat mai repede din imaginatie de diriginta, ajung nu mai departe de enervanta profesoara de franceza. Dupa ce ca stresul este imens in timpul orelor, isi mai permite sa ne revendice si acele minunate pauze.
Acelasi copil care s-a saturat de scoala,
Andu.
Postare scrisa sub influenta batoanelor de ciocolata si a paharelor dulci de Fanta.
February 15th, 2008 at 3:17 pm
n-ati incercat niciodata ca, atunci cand se suna, sa va ridicati toti in acelasi timp si, fara un cuvant sa parasiti clasa? n-are voie sa va ia pauzele! daca e profesor bun, isi planifica ora foarte bine si termina ce are de facut in cele 50 de min.