Andublog punct COM

Pasesc timid, dar parca putin dezghetat si amortit de curaj in camera intunecata. Ma chinui cu puterea dragostei sa-mi las vaporii timiditatii la intrare.

Intuneric rau. Nu ma abtin si incep sa tremur, dar la scurt timp ma linistesc. Incep sa simt in departata negura a intunericului susotelile scanteilor a doi ochi. Ochi caprui, ai caror sclipire va fi greu de aruncat intr-o galeata murdara. Nu ma despart de culoarea puternica a ochilor si incep sa port urma lor. Ii urmaresc intr-un destin luminos si incantator care avea sa-mi separe aleile de strazi. Astfel raman pe aleea sentimentelor, incep sa ma apropii de tine.

Nu ma grabesc, incerc sa nu stric momentul. Dar totusi trebuie sa fac ceva pentru ca propriul organism nu poate rezista multa vreme formelor vaporoase si sunetelor senzationale. Tu, plutind in admiratia ochilor mei, incerci sa ma eviti usor si anevoios cu raspuns pur negativ. Nu pot accepta si totusi insist, numai pentru a-mi demonstra dragostea fata de tine. Golind pahar de complimente, ma revad apeland doar un singur prieten. Prietenul cel mai curajos, cel al fortei.

Imi arcuiesc fortele intr-un mod specific, incerc sa le dau esenta si naturaletea existenta si in suflet. Sa fii nevoita sa pleci la un moment dat de acolo, din camera inimii tale, renuntand la minunea ce ti-a daruit un manunchi de stele, nu poate fi decat un blestem, ai putea tipa dar Continue reading »

Tags: dragoste, musca, personal, romantic

Te desfasori in viata ca un vierme lenes. Iti petreci toata viata doar pentru a-ti insemna un nou succes, un nou vis implinit.
Intemeierea si unirea unei familii pe veci.

Iau o gura din apasatoarea licoare magica, Mirinda. Privesc cum frunzele ficusului incep sa-si piarda din viata doar pentru ca a fost spulberata calea ferata care facea transferul cu energie si dragoste. Dar din pacate, cea mai importanta. Cea a dragostei. Daca nu iti impui dragostea necesara in cresterea unei plante, aceasta va capitula, isi va preda tulpina si frunzele in tomberonul verde si ruginit din spatele blocului.

De ce as fi eu in stare, la doar cei optsprezece ani amarati, sa va impartasesc despre flori, moarte sau despre o casatorie pe care gandul si sufletul meu o planifica peste vreo sapte-opt ani? Dar totusi incerc sa ma impun doar printr-o gandire relationala si fixa. Aceasta gandire va incerca sa va preseze firele albe de par si va mai da sansa de a va mai gandi.

Primesc si ma uimesc in acelasi timp ca in acesta departata mlastinoasa tara, copii la nici macar 16-17 ani se viseaza intr-un costum negru cu papion, pantofi lacuiti in picioare si viseaza ca-si arunca fundul mare intr-o limuzina alba care-i va duce in fata bisericii. Si totusi e o tara in care birocratia se simte ca la ea acasa, iar propriul interes il depaseste destul de repede pe cel al ranirii. Deci ne rezulta doar un val al orgasmului ca te-ai casatorit doar din propriu interes. Toti isi aduc in practica gandirea proasta redata de mama: Are bani. Pac, am pus mana pe el. Stiu, am doar 17 ani, dar totusi incerc sa ma casatoresc cu el.

Mult prea proasta aceasta gandire ipocrita. Ne aduce in starea jalnica de a ajunge cea mai profitoare populatie existenta.
De ce oare nu mai exista o gandire rationala, fixa si exacta ca a mea, dar in acelasi timp reprezentand si un vis suprem? Eu, douazecisiunul de ani, barbat bine, un servici bun, o casa intretinuta si o masina de care sa fiu mandru. Stau, meditez si vociferez.. “deodata ce ai pe cineva sa-ti curete casa, sa-ti faca cumparaturile si in acelasi timp, din partea altei persoane sa ai parte de actiune in mod regulat, ce rost isi mai are o nevasta? Doar prin simplul motiv ca iti poate cicali gandurile? Sau singurul motiv pentru a avea o sotie e daca ai un impuls bolnav de a-ti imparti jumatate din lucruri si avere, printr-un amplu divort care vine nici la mai mult de un an de casatorie?”
Am totusi prea multe intrebari..

Dar stau si ma gandesc, de ce sa vorbesc eu, un copil la doar optsprezece anisori, care de abia se gandeste ce poate face maine?

Acelasi copil care se gandeste ce sa faca maine,
Andu.

Tags: mirinda, ura, vierme