.

Observ cu durere-n suflet ca in Romania polemicile se nasc ca bataia vantului. Isi stabilesc o directie si cu toata puterea, tot poporul roman incearca sa atace. Ataca intr-o zona sudica sau probabil nordica in felul abordarii problemei.

De cateva luni de zile o noua problema bate-n usile stramte ale tarisoarei noastre dragi. O problema delicata, dar si grea si la propriu si la figurat. Vorbim in discutii aprinse si fraze intregi despre kilogramele adaugate pe ingrijitul nostru corp. Suntem mai preocupati de kilogramele in plus ale altor persoane mai ceva decat de propria viata. Urasc cand vad oamenii dimprejurul tau actualizandu-te ca fiind un baiat sau o fata grasa. Probabil ca el sau ea, se simte bine sub pielea lui.

Eu, ducand lipsa unui corp atletic, dar nici avand o constructie astronomica de vreo suta si ceva de kile, doar cu putina bataie probabil ca ajung la optzeci si ceva pana in nouazeci, urasc sa vad sau sa aud cum un prichindel spune despre o persoana x sau y ca este grasa. Gandesc problema si imi dau seama ca omul nu a mancat din oala lu’ ma’sa.

Cu totii stim foarte bine ca kilogramele sau burtile suprapuse nu ne vor face bine. Ba chiar reprezinta un real dezavantaj. Tot romanul incearca metode care mai de care mai dubioase si in acelasi timp periculoase. Abtineri de la dulciuri, diferite mancaruri sau mai stiu eu ce. Nu dom’le, o viata avem si pe aia, cred ca trebuie sa o traim. Acum, o viata intreaga nu o sa mai mananc paine ca deh, sa nu depasesc cota de nouazeci de kile.

Noi, lipsiti de constiinta, imbucam sub nasul nostru rosu, tot felul de semipreparate sau porcarii importate din vest sau chiar de la americani. In afara de el, un alt real avantaj in lupta cu cresterea greutatii il au si aceste bauturi carbogazoase. Sucuri mai pe romaneste care nu-ti aduc niciun beneficiu, doar ca le consumam in exces. Incercam sa bem cat mai natural, dar totusi nu ne gandim ca probabil acele fructe au fost intepate cu ceva substante pentru a-si produce o coacere mai rapida si un gust cat mai apropiat de realitate.

Obiectivitatea nu reprezinta obiectul meu forte dar senzatia de eliberare a unor cuvinte fasnete imi evoca o reusita.

Acelasi copil care ii uraste pe americani,
Andu.

written by Andu

Aruncand ideile imprumutate intr-un sant noroios, imi doresc doar continuarea prin autenticitate. Incerc sa ma stabilesc pe axa eternitatii in blogosfera, dar timpul liber se impotriveste.

Analizez ideea, gandesc problema, dar sansa de reusita in lumea marilor giganti imi este imposibila. Ma lupt anevoios cu eliberarea de sub chimonoul volanului si al pedalei de acceleratie. Dar si cu aruncarea presiunii bacului care imi invaluieste mintea. Incerc, dar sunt aruncat in avalul cursului si imi stabilesc doar cateva forte necesare. Forte pe care incerc sa mi le exprim intr-un mod cat mai convenabil si care isi vor arunca o premisa in viitorul meu.

Zbor mai departe cu ideea de a intelege sistemul scolar si cel al examinarilor. Un sistem foarte prost pus la punct in decursul multor ani de catre foarte multi ministri care incearca sa exceleze prin prostie. In trecerea rapida a intercityului de Bucuresti revizuiesc si ultimii doi ani din invatamant. Cred ca mai mult de cinci ministri s-au perindat pe ulita sociala si particulara a elevului roman. Suntem chinuiti intr-un mod absurd prin intense modificari care nu fac dacat sa ne subtieze cheful pentru scoala, presupunand o comparatie cu vocea tuguiata dupa inhalarea unei doze de heliu.

Nu ma mai plang atat, dar incerc sa-mi domolesc durerile timpului meu liber si incerc sa-mi exprim interesul pentru dragul meu viitor.

Acelasi copil ganditor,
Andu.

P.S.: O idee scurta si la obiect. Daca azi ar trebui sa alegi o facultate, ce ai alege? Cea de constructii sau cea auto?

written by Andu \\ tags: bac, liceu, stres

Intr-un vag sistem, imi reactualizez datele cu privire la oamenii romani si la ajutorul lor.

Cracindu-ma la o distanta de trei centimetri, dau cu mouse-ul in balta si inteleg. Inteleg cum, nici la doua taste distanta iti poti alatura mintii tale o parere proasta despre persoana din partea opusa a ferestrei de messenger. Ma sting usor si imi dau seama mai bine, niciodata nu mi-a fost in ajutor si si-a facut loc in lista doar pentru ca el avea nevoie de un oarecum ajutor. Iar eu, ca un copil naiv ce sunt, nu am facut decat sa-l ajut, cat de bine am putut..

Nu dezvalui nume sau identitati, nu ma arunc in afirmatii jegoase sau cuvinte jignitoare, imi postez doar libera parere despre o persoana. Parere care a fost scoasa de sub radicalul unei persoane de treaba, ajungand la limita care tinde spre infinit a persoanei ingamfate. Un strigat anapoda, o frunza verde in mijlocul iernii, toate ne arunca la o dezlantuire fermecata de un zambet fals..

Cuvinte sau fraze intregi imi evoca si spulbera minunata minte, dar ma limitez doar in zona bunului simt si ii fac cadou cateva jetoane arse transformate in jar colorat puternic aprins.

Acelasi copil naiv,
Andu.

PS: Pe viitor sper ca atentia se fie distribuita mult mai bine..

written by Andu

Intro: Nu! Nu e maneaua senzatie la care va ganditi..

Urmaresc cu ochii incrucisati pe geamul proaspat spalat lumea care incearca sa-si verse in urma ultimele picaturi de suflet comunist. Scurgandu-se incet incet, incercam sa plutim catre o surprinzatoare si completa democratie. Dar urcand muntele abrupt, descoperim ca in urma noastra sunt lasate si cateva cioate uscate ale comunismului. Aceste cioate incearca sa-si regenereze energia si sa revina intr-un mod miraculos.

Un amplu exemplu este prezent si in sufletul liceului nostru roz. Un liceu oribil, avand puterea in mana unui comunist devotat. Un director care-ti cere perfectiune si dragoste sufleteasca catre scoala si invatatura. Subnumindu-ne prizonierii Liceului de Telecomunicatii, incercam sa depasim cu greu si prin salturi salbatice garduri unse din lungul sufletului cu ulei ars sau vasilina. Portile sunt inalte, iar intrarea se poate face doar printr-un banal interfon.

In lupta noastra pentru revolutie, suferim alte pierderi de natura politica. Conducerea, in frunte cu tovarasul director, instaureaza stapanire printr-o urmarire vigilenta, ajutata de noile camere de filmat care ne imprejmuiesc sufletele inchise. Cu aceste noi camere instalate pe culoare, in curtea scolii si chiar in fata interfonului, ne asteptam sa primim cu drag urmatoarele modificari.

Urmatoarele modificari care ar mai putea fi facute: garduri electrice, introducerea unui sistem inteligent care sa anunte directiunea ora la care a intrat si iesit elevul si probabil vreo trei-patru lunetisti care sa pandeasca portile de iesire.
Suntem mandri ca avem o puscarie asa moderna!

Acelasi copil vesnic nemultumit,
Andu.

written by Andu

-dimineata trezit puternic 07:03
-intarziere 25 minute
-eu ghiozdan uitat acasa
-intors drum
-scoala gandita pentru plictiseala
-trecut scoala si ajuns acasa
-dus mancare gura. pahar suc golit.
-somn dulce
-trezit fata speriata. sex salbatic deasupra
-5600
-apas buton. emotii. porneste..
-http://andublog.com/wp-admin/
-va stresez

Acelasi copil ocupat,
Andu.

written by Andu \\ tags: plictiseala, telegrama