.

Gandurile scumpirii sunt aruncate in valiza prezentului. Sunt o povara pe umerii romanilor. Un nou val de scumpiri ne ataca ca un uragan extrem de puternic pe toate fronturile. Ne ataca intr-o sesiune generica la nivel de industrie, comert sau productie.

Imbibam totul in vina cresterii monedei europene fata de propria moneda. Suntem intr-o cadere libera cu multe lipsuri si neajunsuri. Aceasta scadere nu ne poate aduce decat mai mult loc liber in buzunare sau portofel. Valoarea unui teren, a unei case sau a unui autoturism a crescut peste noapte, lucru ‘ajutat’ de deprecierea in ultimele luni a leului, in avantajul monedei europene. Astfel, devalorizarea leului a dat peste cap planurile omului de rand care avea de gand sa mai faca o achizitie importanta.

Un inceput prost de an, care nu poate decat sa ne dezechilibreze pe tot parcursul anului. Ne chinuim cu lopeti si ciocane, cu carti si caiete, o forta fizica extrema, dar tot nu reusim sa ne ducem tara pe o linie mai ascendenta decat cea de plutire. Platim taxe inventate la un pahar de bere, dar nimic nu ne poate garanta un trai mai bun. Nu mai exprimam logica in miscare si actiune, guvernul si parlamentul sunt intr-un declin total, iar certurile sunt adaugate pe lista lucrurilor necomplementare.

Acelasi copil care nu intelege rolul parlamentarilor,
Andu.

written by Andu

O zi lunga. Destul de lunga iar acum este aproape de sfarsit.

Doar ce mi-am intors pantofii si gandurile pline de noroi de la proiectia unui film pe un perete alb.
Plin de entuziasm si fericire, imi scufundam ultimii pasi spre locurile aflate pe bilet, sau nu. Nu citisem nimic despre film, mai ales ca nici titlul nu-l stiam. Dar totusi, vroiam sa-l vad.
Mare greseala..

Boum. Se stinge lumina si cosmarul se desfasoara. Limbile ceasului isi manifesta trei miscari la stanga si deja… Andu inchide ochiul stang. Totul se desfasura intr-o zona eficace si esentiala. Zona inimii si a toracelui. Dar de ce sa te ascunzi dupa niste pleoaple inchise? In fata lor se petreceau lucruri minunate. Un omulet, un kinder era operat. Doar inima o schimbau, nimic mai mult. O operatie de rutina, pe care as putea sa o realizez chiar si eu, mare scofala. Stai, nu asta era surprzia. Saracutul de el, era imun la substantele anesteziante. Aflat in timpul interventiei pe cord deschis, el simtea fiecare incizie a bisturiului, dar era paralizat si nu putea cere ajutor nimanui. Si totul se intampla intr-un cadru prietenos.. toracele bine deschis, vase de sange, inima si tot ce mai poate fi vizibil pe acolo. O superbitate.

Tot timpul, ochii mei au fost ascunsi ori de pleoapele incordate, ori de firele de par ale talibanului din fata mea, ori de maneca bluzei mele.
Un film genial, de altfel. O idee pe care nu am mai vazut-o in desfasurarea altui film.

Daca stati bine la vizualizarea unor parti componente ale corpului sau holbarea la miscarile vii ale inimii, vi-l recomand cu cea mai mare placere. Daca nu, pacat. Incearca sa aduci un joc Tetris la tine.

Acelasi copil traumatizat,
Andu.

L.E.: Filmul se numea Sub anestezie(Awake) cu Jessica Alba si Hayden Christensen.

written by Andu

Din meleaguri indepartate se aude un strigat vioi.
Nu da spaga!

Cum sa ne putem abtine intr-o tara atat de nenorocita sa nu aruncam ceva pliculete cu bani intr-un loc sau altul?
Gandirea proasta a tarii  pleaca direct de pe scaunul prezidential. De acolo, isi transfera coruptia in toate domeniile. Medicina, invatamant, politie, vama si asa pot continua pana maine dimineata.

Daca tu, un cetatean corect, ai nevoie de niste analize, doctorul te invalmaseste ca trebuie sa stai la cozi interminabile de luni de zile, cum poti proceda? Revii peste doua cu un pachetel bine indesat cu bani. Il inmanezi si deja peste trei zile ai analizele facute. In aceste conditii cum putem spune sa nu mai dam spaga?

Pana si chelnerii sau frizerii iau spaga. Nu o spaga la fel de corupta, dar tot spaga o putem analiza. Eu, fiind un pletos ma duc la un frizer d-asta dha fitze, ii zic sa-mi opereze-n cap ceva funky si la final imi arunca-n scarba un pret metaforic de 38 RON, ce ma fac? Astept sa-mi aduca un rest nenorocit de 2lei? Nu, imi arunc cat mai repede picioarele peste pragul de la intrare.

Nu putem avea o tara fara spaga. Degeaba ne straduim prin campanii si alte cele, ca nu putem rezista.

Acelasi copil care va da spaga in continuare,
Andu.

L.E.: Sper sa nu va dezamagesc prin acesta insemare slab calitativa, dar sunetul asipiratorului mi-a slabit sansele de reusita.

written by Andu

Nu-ti forta limitele pentru a ajunge cel mai important. Nu o mai arde aiurea si incearca sa nu te mai bagi singur in seama.

Mai intai, incearca sa-ti revizuiesti comportamentul. In acest moment stupid din viata nu faci decat sa te comporti ca un taran. Ma uit cu precadere la ceea ce spui si ce faci. Esti un spirit care nu face decat sa ma uimeasca la fiecare graunte de cuvant pe care-l sopteste, probabil pentru a amuza lumea din jur.

Esti praf, baiete. Comportamentul tau de taran prost nu ne face decat sa te ocolim. Te lasam in lumea ta, cea a oilor si a gastelor, a porcilor si vacilor.

In acest moment, nu mai am puterea necesara de a-mi misca degetele in vreun sens. Imi vad de drum si te las sa-ti pui piedica propriului comportament.

Acelasi copil care te considera un taran,
Andu.

written by Andu

Plictiseala imi sperie pana si dusmanii. Ma tine departe de orice actiune care m-ar fi ridicat din aceasta stare deplorabila. Totul se misca impotriva mea cu un sunet extrem de agravat. Emotile plictiselii incearca sa tina pasul cu presiunea timpului. Nu am stare, imi arunc picioare-n zeci de locuri, gasindu-le pe toate nepotrivite. Ma misc, deci traiesc. Ceea ce determina ca timpul trebuie sa treaca odata. Pan’ la urma intr-un ritm destul de incet si cu un joc de glezne bine arcuit, isi face loc in a mea viata cu o precizie uimitor de trecatoare.

In jurul meu, o insiruire de cuvinte se pierd in zare, imi fac cu ochiul si isi i-au la revedere la de la mine. Nu am chef azi.
Un singur fulg de zambet incearca sa-si faca aparitia pe scena deschisa a propriei figuri, dar degeaba totul se spulbera la cea mai mica bataie din picior. Nimic nu-si pot face loc printre zecile de conserve plictisite aruncate in propria ghena capilara.

Gandesc. Caut cu disperare. Nu gasesc. Tip de draci. Trantesc! Nu-mi pot gasi ultimul bon fiscal al ultimului meu zambet. Declar a fi un bon pierdut in autenticitatea propriului suflet.

Pledez vinovat si sunt dispus sa platesc o cautine pentru iesirea mea din agonie si plictiseala.

Acelasi copil plictisit,
Andu.

P.S.: Haidi taica sus cu ea. Tine-o bine, n-o lasa. Hop, hop.. I-auzi una: Bum. I-auzi doua: Bum.

written by Andu