Simt asta. Simt cum totul trece prin fata nasului meu inghetat cu o viteza astronomica. Ma pierd in multime si imi dau seama ca-mi pierd din acea valoare semnificativa cu care-mi apreciam gandurile arogante si neprimitoare.
Simt asta. Simt cum incep sa ma duc odata cu trecerea timpului cu o treapta-n decaderea aprecierii si atitudinii inaltatoare adresata unui minuscul si neinsemnat jurnal online. Un jurnal umplut cu savoarea ideilor jucause si usor amuzante. Incep sa-mi arunc cu dispret toata atitudinea lasata insemnata pe foile albe ale unui caiet de slaba calitate.
Un pic din savoarea dulceaga se duce odata cu zapada alba si frumos asternuta asupra mintii si imaginii minunate asuprite unei gandiri diabolice.
In mai putine cuvinte descrise, cu mai putine metaforme premergatoare, nu imi gasesc sirul ascedent pentru a urca scara erei ierarhice in lumea nebuniei. Incerc sa va anunt ca dorinta sufleteasca incepe sa-si topeasca toppingul de ciocolata care o insoteste. O decadere-n suflet asupra blogului imi afecteaza mintea… dar nu stiu sa gasesc acea rezolvare necesara care-mi va ajuta corpul greu si umed sa se ridice din rapa adanca astupata de zapada rece care-mi ataca zonele genitale.
Nu imi doresc retragerea, doar incerc sa imi revin si dupa sa urmez o pensionare in glorie.
Blogurile nu mai reprezinta acea atragere a inceputului pentru mine. Daca voi mai scrie, sigur va fi cauzata de placerea divina.
Acelasi copil intristat,
Andu.
P.S.: Chiar daca nu-mi postez nici un comentariu la voi pe blog, sa stiti ca tot citesc.
Va multumesc pentru cuvintele citite,
Andu.
17/12/2007 at 10:37 pm Permalink
andu, scrii pe blog cand ai chef nu cand se implinesc cateva zile de cand nu ai postat. este un hobby care il faci din placere cand ai chef. spor in continuare si nu renunta
17/12/2007 at 10:41 pm Permalink
te asteptam inapoi cu stilul tau unic
17/12/2007 at 11:22 pm Permalink
Hai mă Andule! :*
17/12/2007 at 11:27 pm Permalink
Caramida verde cu caramida verde.
In toata aceasta cadere, te poti agata, in tot acest abis, poti sa descoperi ca defapt plutesti, indiferent de lucrurile care emana negativ, totul merge inainte, iar tu, ai nevoie de putina culoare, nu uita ca ai verde in marea de negru.
18/12/2007 at 8:39 am Permalink
sper ca placerea divina sa reapara…
blogosfera ar fi mai goala fara tine…
18/12/2007 at 1:09 pm Permalink
Placere reapare…
18/12/2007 at 1:21 pm Permalink
poate n-ar trebui sa spun asta, dar esti prea trist pentru varsta ta…. nu-mi place… nu conteaza ca nu poti schimba ce-i in jur, nu conteaza ca lucruri nu sunt de foarte multe ori asa cum ar trebui sa fie, conteaza sa incerci! conteaza ca tu sa mergi mai departe cu fruntea sus si punct. si conteaza sa faci ceva pentru altii, chiar daca altii nu fac nimic pentru tine… tot conteaza
18/12/2007 at 1:35 pm Permalink
Luminita ai mare dreptate. Dar cateodata simtit ca ai capul prea plecat si din cauza greutati nu-l mai poti ridica.
Pentru un moment, capitulezi dar nu-ti dai seama ca in aspect fizic iti revii.
Noroc cu Magda si Troy Pierce ca altfel ma lasat de blogging.