Mai sus de locul doi

Ritmul alert imi fixeaza imaginatia in punctul ochit a celei mai bune perioade. Imi da un branci si-mi sopteste ca trebuie sa ma ridic din groapa nostalgica a vremurilor prezente.

Ma leg la sireturile imaginatiei si incerc sa pasesc timid pe covorul proaspat patat de sangele disparitiei farmecului, pentru a-mi capata energia necesara unui nou inceput. Un inceput mofturos care cere multa consecventa din partea aceluiasi copil neastampart. Incep sa-mi fuga gandurile spre distracti si amintiri, dar imi dozez o pastila de nemurire si-mi continui atingerea tastelor, in acelasi timp ascultand intr-un mod aparte tacanitul lor.

Incerc sa ma reincarc cu vitamina fructului umed si sa pornesc spre acapararea intregii milostenii a intregului grup de dusmani neispraviti. Le spun cu soapte reci, scuipandu-i in fata cu lasitatea sentimentelor mele dureroase toata dezamagirea patrunzatoare si intregimea mangaielilor acide. Am lasat durerile cauzate de dusmani sa se strecoare printre degetele sufletului meu.. acum tai un copac si ma inec in lasitate alaturi de amaruile lacrimi patrunzatoare care-mi strivesc bolta de atac a dusmanilor.

Imi pregatesc armele pentru un razboi aprig si ma arunc in cel mai dureros atac, cel cu propriu suflet. Cu zambetul pe buze si entuziasmat, m-am ratacit in canionul calculelor matimatice elaborand formule complexe in urma carora sper regasirea rostului meu. Si tot nimic. Ma pierd in substante chimice ce-mi framantau sufletul bolborosind in mine ce nu puteam defini, incercand tot felul de reactii numai pentru a obtine elixirul cunoasterii. Si tot nimic. Asa ca incerc sa-mi lovesc arterele si sa-mi misc labele picioarelor doi pasi inainte si apoi unul inapoi. Toate pentru a obtine un singur lucru… palpitatia necesara de a adulmeca dulcitatea lucrurilor trecute. Timpuri ramase intr-o camaruta intunecata alinata de lumina obscura, in care nu se intalnea neintelesu’ cuvant de dusman.

Luminile imi sunt dispersate. Asa ca incerc sa ma revars intr-o mare pufoasa alaturi de ganduri somnoroase.

Acelasi copil strapuns de dusmanii mofturosi,
Andu.

Trackback URL

7 Comments on "Mai sus de locul doi"

  1. Andu
    eQuilibru
    11/12/2007 at 5:45 pm Permalink

    mangaierile acide… interesant :-?

  2. Andu
    Tomata cu scufita
    11/12/2007 at 6:34 pm Permalink

    Mai, tu scrii din ce in ce mai metaforic si in curand n-o sa te mai pot pricepe. oricum imi plac metaforele tale. ;)

  3. Andu
    pansy
    11/12/2007 at 6:59 pm Permalink

    eu sunt furia interioara a roxanei..

  4. Andu
    Andu
    11/12/2007 at 8:20 pm Permalink

    @eQuilibru: Da. Foarte interesant.
    @Tomata: Daca te straduiesti sigur vei reusi.
    @Pansy: Roxana fiind?

  5. Andu
    Ade
    12/12/2007 at 5:51 pm Permalink

    Copilu’ unu’ romaneste poti? ;;)
    Mai lasa metaforele, injura direct! =))

  6. Andu
    Andu
    12/12/2007 at 5:51 pm Permalink

    Nu pot.
    Nu ma lasa inima. :D

  7. Andu
    eQuilibru
    13/12/2007 at 1:46 pm Permalink

    ce rost are,Ade? nu-i mai dragut sa ii loveasca finut?

Hi Stranger, leave a comment:

ALLOWED XHTML TAGS:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>

Subscribe to Comments