Miscarea care-ti intrerupe orice picatura de suflare.
Incerc, ma apropi de tine. Vreau sa fiu cat mai linisit si de emotie sa incerc sa nu ma strecor usor si indecis sub hainele ce poarta-n gandul meu un decolteu usor vizibil si un nasturel foarte greu de atins dar in acelasi moment usor de deschis.
Ma misc, incerc sa nu-ti ofer nici o scapare. Te lasi pe spate, iar eu incerc sa te tin nemiscata si sa pornesc herghelia de calutui ai emotilor in sufletul tau. Aplec usor capul spre tine si … buzele mele sunt condamnate pe nedrept pentru indrazneala lor de a-ti fascina ale tale papile gustative din borcanul abundentei oferind un spectacol gratuit ochilor mei flamanzi de viata. Acum, trebuie sa-mi ispasesc pedeapsa, care s-a consacrat in acelasi sarut plin savoare in urmatoarele momente petrecute.
Din sufletele noastre emotiile fug spre unele drumurile prafuite si aduc in preajma noastre mici sentimente de dezlantuiere si gasirea unor soluti la urate noduri ale funiei destul de parghuita de timp. Movul din mintea ta este cuprins de un galben inflorit si plin de viata, si intr-un vartej coplesitor o singura particica din corp nu poate fi domolita si nu o pot sa stapani. Inima mea.
Te privesc pe sub fereastra incetosata a genelor, voi acelasi copilas care-ti nurmara sprancenele la fiecare ocazie, caruia ii este sortit sa te vada in fiecare zi mai mult decat ieri, toate spre un drum lipsit de infinit.
Un locusor perfect, aceiasi lumina difuza din fiecare seara ne face sa ne simtim perfect. Eu conducandu-mi imaginatia, trag usor de bluzita catifelata. Ahh , incepe sa-mi placa. Dorim si visam acelasi lucru, acelasi trupuri goalase ale carui multimi de suflete bantuite intr-o miscare eleganta , intr-o zi dezordonata din cauza unui vant de noiemebrie. Un vant care ne face sa fim lipsiti de vajul care ne bantuie ferestrele bine securizate .
Da, suntem singuri si totul continua intr-o liniste terifianta. Nu putem fi deranjati, suntem lipsiti de exhibitii.
Acum, liniste va rog. Orice zgomot zapacit ne poate goni intr-un mod extrem de ciudat.
Se termina, adorm cu tine-n brate , iar cand ma trezesc nu te mai pot zari. Disperat si increzator, gasesc langa telecomanda aruncata un bilet cu urmele buzelor tale si un mesaj impozant: Te iubesc !
Aceeasi celula a dragostei,
Andu.
November 6th, 2007 at 8:27 pm
Ce vis!
November 6th, 2007 at 8:28 pm
nu-i vis !
November 6th, 2007 at 8:31 pm
Da Ade, nu-i vis.
November 6th, 2007 at 8:39 pm
Pentru mine,pentru voi nu…si ma bucur.
November 6th, 2007 at 8:58 pm
vai ce frumos
November 6th, 2007 at 10:50 pm
the closest thing to crazy
November 7th, 2007 at 1:26 am
8->
frumos asa..:x:x
November 7th, 2007 at 10:42 am
Nu e un vis.Gandurile astea raman in stadiu de vis numai in cazul in care persoana nu face nimic in privinta asta,pentru ca visele cuiva,pot deveni realitate,totul depinde de respectiva.
Asta nu e un vis,e povestea a doua persone care au reusit sa-si transforme visul in realitate.
November 7th, 2007 at 11:42 am
cat de usor se atinge perfectiunea… emotii, trairi, simtiri. sentimente. ce anotimp frumos!…
November 7th, 2007 at 7:14 pm
@Feel: Bineinteles ca-i frumos.
@Pansy: Martea si joia.
@juLie: Este ca e frumos ?
@Chibreta : Da. Visul l-am transformat in realitate.
@Pilu: Unde-i perfectiunea?
November 7th, 2007 at 10:51 pm
Stiam,nu era nevoie sa-mi spui.
November 7th, 2007 at 11:38 pm
Andu e indragostitttttttttt ta na na naaaa
November 7th, 2007 at 11:39 pm
Andu de multa vreme e indragostit.
November 8th, 2007 at 4:19 pm
in dezordine, in atingeri, in somn, in timp. acolo e perfectiune, desavarsita de “te iubesc”-ul din final.
December 1st, 2007 at 9:45 am
Ori ai trait - o, ori te - ai uitat la prea multe filme de dragoste … Ce ma surprinde este intensitatea cu care ai descris sentimentele … Cu partea de la final insa nu prea sunt de acord … Ce numesti tu prin acea “celula a dragostei” … In principiu, e ” ceva” care trezeste anumite emotii … Chiar ma gandeam cand mai intalnesc pe cineva “cu minte”
… Foarte frumos, FELICITARI !!!