Andublog punct RO

Intr-un mic cartier de blocuri un strigat disperat al clanxoanelor se aude de la cativa metri departare. Era alaiul de nuntasi care au venit sa imi poarte mintea si sufletul intr-o serie zgomotoasa si intr-un acerb sunet de acordeon la care se mai adauga pe ici pe colo vocea unui lautar prea negru sa se vada la lumina unui soare ascuns de norii suparati, care si-au inceput razboiul cu tremuratul multor persoane.

Imbracat in cele mai elegante haine, un costum la care se mai adauga si o mica cravata dungata , am plecat in cautarea si alaturarea a doua suflete pereche.
Prima parte a fost ceva mai plictisitoare , umpluta de grele si neintelese predici spuse de un alai de preoti prea grabiti ca sa isi mai faca timp pentru a mai inspira aerul incins de zecile de lumanari si de gustul amar de ceara. Dar eram cu obisnuita-n floare, veneam de la o experienta ceva mai dura, putin mai grabita si bine organizata. Eram invatati cu graba de salariati primariei care ne impingeau din spate sa depasim mai repede acest moment emotionat,bucuros si de fericire.

Da’ totul s-a terminat intr-o graba ascendenta care ne-a gonit sufletele, burtile si gaturile spre minunatul salon situat undeva nici prea aproape nici prea departe de o plaja parca pedepsita. Batuta cu nuiele si curele bine atintite de vantul care-ti incurca toate planurile.

Petrecerea a urmat. Primire invitatilor , servirea delicioaselor mancaruri si finelor bauturi si continuate de beaturile unei hore saltarete. Totul s-a intamplat rapid si umplutut de multitudinea de povesti pe care a-si punea sa vi-le pun intr-un mic sincron.
O nunta minunata, cu o organizare placuta si cu niste miri frumosi.

Acelasi copil care iubeste brasoveanca,
Andu.

O zi placuta de vineri. E toamna, si inca e bine.
Ceata isi rastoarna falcile asupra dusmanilor in fiecare dimineata.
Nimic nu putea fi mai frumos de cat o zi frumoasa, o masina spalat si un baiat tuns.

Incet incet , pasesc timid pragul coaforului ca sa-mi ordonez ideile din mintea mea blanda.
Era plin.. lumea stransa ca la pomana - mancare si bautura moca.
Mintea mea zicea totusi sa imi fac curaj si sa intru. Nimic nu era gratis. Nici firul lasat pe marmura rece sau fundul bine plasat pe scaunul moale. Totul era pe baza de hartie numerotata.

Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama ca eram inconjurat de babe cu chef de lauda si de barfa. In scurta mea asteptare multe stiri mondene din oras am mai auzit. X nu si-a schimbat sosetele trei zile , Y se culca nespalat pe picioare si Z umbla cu soacra verisoarei lu’ X. Si tot asa ..

Mai uit imprejur bine, si hop . Nu-i dau mai mult de 90 de ani sau mai putin 89. O batrinica in floarea cimitirului sa se faca si ea permanent. Nu varsta conta , dar par in cap nu prea avea. Da’ asta e o problema ? Ea vrea sa moara cu parul permanent. Te pui cu nebuna ..
A trebui sa asist marea lepdare de pacate a bunicutei , la laudele care veneau continuu asupra unei malace femei - de trei ori cat usa sau la unele reprosuri.
Tu femeie la 50 de ani , mare cat munte si cu o voce suava de sperii pestii din acvariu , mai poti spune ca te-ai ingrasat si ca ai facut burta ? Stai in javra ta de cocioaba , vezi-ti de oala ta si stai cu ochii pe barbactu’.

Cand n-ai ce scrie pe blog , tu pe la o frizerie sau coafor unde-s multe babe.

Acelasi copil care bea bauturi fara zahar,
Andu.

P.S.: Un post scris la repezeala, pe nepusa masa si chiar fara pic de inspiratie sau talent. E chiar trist. V-am pupat , v-am tucat si v-am dansat o sarba.

120 km/h in ultima curba pana la intrarea in localitate. Reduc brusc si imi continui drumul anost pana acasa.
Cu urechile duduite de misterioasele sunete minimal redate de OneFm, opresc masina in parcarea din fata blocului. In jurul meu se intindeau cativa metri de priviri ciudate. N-am bagat de seama si am dat OFF unui casetofon prea obosit ca sa ma asculte.

Scot cheile din contact, trantesc usa nervos si incui usa.
Urmatorii pasi ma vor conduce la potolirea razboilui civil din burta mea. Este obisnuitul drum spre magazinul din coltul blocului. Acolo o doamna noua, subtirica si cam uratica ma intampina cu un raft plin de paine uscata, un frigider maruntel in care zaceau de cateva zile bune niste mezeluri aruncate-n sila iar prin rafturi ochii mei zaresc numai bauturi spirtoase. M-a gandesc la ceva bun, hranitor si sanatos. Dintre toate bunatile imi aleg o sticla de Coca-Cola care va avea norocul de a-mi potoli foamea - natural si sanatos.

Pana la mizeurl bloc in care stau drumul nu-i lung si chiar nu ma plictiseste. Dupa urmatorii doi pasi , ajung in fata blocului.
La usa intrarii ma asteapta o vietate pe cat de blanda si frumoasa pe atat de scumpa si parsiva. E o pisica - mica, neagra si timida. Nu stau mult sa ma gandesc si ii fut un picior de ii planific aterizarea in boschetele din gradina vecinului peste un gard inalt din sarma.
Plin de sictir si cu o grea oboseala pe carca, bag cartela prin gaurica speciala si intru in bloc.
Baaa , ce pula mea pute in halu asta ? Spalati-vaaaa, si nu va mai lasati varza la mura chiar in gura scarii.
Un miros ciudat imi invaluiesc finele mele nari. Gandurile, injuraturile si toate blestemele mele sunt alungate doar catre o singura persoana, unui singur vecin.

Alergand , cu viteza maxima , m-am impiedicat de ultima treapta iar cu mult chin si cu ajutorul credintei si tagadei ajung in fata usii care nu se mai face deschisa..
Uhhh .. alta viata, alt miros. Se simtea mirosului irezistibil al unei portii duble de cartofii prajiti cu ceva fripturici - doua mari si doua mici. Nu realizez ce mai am de facut si ma infrupt in delicioasa mancare. In ceva mai multe minutele, la al doilea pahar de cola, termin de mancat. Ma inchin, ii multumesc bunicii pentru mancare si parca m-a mai linistesc.

Dupa o mica apasare de buton , cu multa rabdare si ceva mai mult asteptat se aprindeee. O mica statistica si uite-ma - sunt aici dupa vreo patru ore de joaca si OneFm.

Aceleasi copil care-si uraste vecinul,
Andu.

Ma chinui, dau din picioare si ma agit sa fiu si eu in rand cu restul vecinilor si sa scriu despre mareata echipa de fotbal si meciul care ii asteapta in Luxemburg.

Dupa un meci dificil la Constanta, castigat cu greu in fata Olandei , reprezentativa de fotbal a Romaniei a ajuns la limita bucuriei. In cazul unei victorii la Luxemburg, romanii vor incepe sa-si impacheteze sosele, chilotii si echipamentele pentru Europenele din 2008.
Sambata, dupa un joc slabut Romania s-a impus cu scorul de 1-0.
In acest meci de azi nu stim la ce sa ne asteptam , cand jucam bine cu meci spectaculos facem nijte rezultate nefavorabile iar cand jucam urat si prost castigam .

In seara asta vreau sa vad o echipa devotata care lupta pentru madria tarii si a amaratilor de suporteri care nu au mai vazut Romania la un turneu important de ceva vreme. Asteptam o calificare, sa avem de ce ne mandrii .

Mai mult nu stiu ce sa va spun. Oricum nu sunt un suporter asa mare.

Acelasi copil cu suflet stelist ,
Andu.

Tzaarrr , un zgomot urat se aude din capatul holului. Tine seama sa ne anunte ca pauza noastra , cea mica si urata , s-a terminat. Urmeaza o ora ca oricare alta.

Dupa cateva minute ticaite si greu trecute , pe usa intra un profesor inalt, cu barba aspra si cu parul tocmai tuns.
Este acelasi profesor de religie de la inceputul clasei a 9-a.

Toata lumea se agita , se invartea pentru a se ridica cu scopul de a rosti cateva vorbe marete pentru Cel de sus. O rugaciune tipica si toata lumea se aseaza pentru a incepe plictisitoarea ora.
Un titlu’ scurt , cateva randuri predate si libertate. Fiecare se manifesta cat de silentios putea ..

Dupa scurte minute lumea incepea sa se dezlantuie.. cu teme la matematica sau romana.
Undeva-n prima banca se scrie de zor o tema de abia inceputa si care nu se va termina curand. Doi pasi mai la dreapta , o fata nici prea inalta nici prea mica.. incepe sa-si aduca aminte de vremurile din vacanta prin anoste ritmice miscari pe ritmul basilor care-i rasuna in scumpele casti. La cateva placi de parchet distanta se auzea zumzetele unor baieti care nu puteau cadea de comun acord ce pot manca in pauza ce va urma.

Nici prea sinchisit , nici foarte trist , poate doar putin obosit si fara chef de restul , un baiat statea linistit in ultima banca si privea ce se intampla in jur.. O muzica nu foarte amplificata , nijte sunete binevenite isi faceau prezenta in urechile lui. Un ochi de spion pleca inspre fiecare coleg , dar tot nu se intampla din rautate doar din plictiseala.
Fara a baga de seama , nu sta pe ganduri si adoarme. Adoarme , nici mult nici putin, doar atat cat se treazeasca la sfarsitul acestei ore plictisitoare …

Acelasi copil obosit de noxele masinilor ,
Andu.

P.S.: Eu stateam in ultima banca.

Nu eu , nu tu sau chiar nici voi.
Nu va zic nimic , nu va mint dar imi mentin parerea.

Am fost influentat printr-o suma imensa de bani pentru a lega trei cuvinte si doua prepozitii despre el. Eu nu am acceptat banii dar am ramas cu laudele. Laudele vin din greu dar se duc si foarte usor.
M-a stresat.
Ticaitul lui il visam noaptea , imi coordona mintea de fiecare data si imi spune sa scriu un articol despre el , un falnic sofer , pe numele lui de scena inchisa Coada Costin.

M-a miscat , m-a intors dintr-un sens in alt pentru a-l lauda cu cel 13 puncte acumulate si oferite bonus de politia romana.
Nu le-a luat ca a vrut dar nici degeaba . Le primit cadou cu mare placere. Se vede ca condusul te duce la un nivel mai inalt.
Condus il face sa se simta .. mai mare , mai inalt (oricum nu se vede la volan).
E mic , negru si respira greu , mai ales acum cand gripa si mucozita la lovit printr-un croseu de dreapta venind pornit din directia stabilita de lege.

El e mandru. Eu in locul lui nu as fi. Mai are 2 puncte pana la finishul care-l va lasa pe marginea soselei , pe trotoarul bulevardului doar trei luni de zile.

Ai un motiv de lauda , esti la mine pe blog.

Acest post este un pamflet si trebuie nebagat in seama.

Acelasi coleg bun si intelegator,
Andu.

Ma plimb si incerc sa privesc.
Ceru e putin incruntat si gandul imi ticaie cu faptul ca in cateva momente isi varsa nervii sub forma unor tipate arsuzitoare asupra noastra. Din intr-o groapa-n alta astept sa cada picatura primitiva care va da startul unei curse plina de rautate si picaturi ciudate.

Incercam sa ne adapostim si sa sorbim prin soapte un suc rece si plin de substante nocive.
Poposim intr-un loc magic si lipsit de farmec - supranumita cantina saracilor. Mese metalice si nijte scaune dintr-un plastic tare , pe care te doare curu’ in caz ca poposesti mai mult de doua clipe . Oricum .. nu e prea interesant. E mega gigantul Tomis, cu aceiasi cantina a saracilor. E plina de KFCuri , McDonald’s si alt tot felul de porcarii care ii dau curaj burtii tale sa ia amploare.

Nu stam mult si deja izbufnim in ras. E la ordinea minutului..
Prin cantina se face un fel nemancat de parada a modei la prostie si incultura. Vezi un grup de fete care au iesit la agatat , sunt blonde si deja sunt in plina desfasurarea unui trend care a pornit pe un drum haotic.
Da. Sunteti voi , fete care va credeti tari si de neatins . Esti mai funky daca iti misti fundu’ in 3 directii? Esti cu trendul in brate daca iti arunci tzatzele dintr-un pol il alt pol al magnetului? Nu cred. Pentru mine incepi sa-mi pari a un praf deja prea incins si uitat de multe inimi sarace.
Iti dau un sfat si te rog sa-l notezi pe desfasuratorul tau lung . Da , acolo unde sunt inscrisi toti baieti la care le-ai fugarit maimuta prin eleganta lor masina. Sfatul meu este sa te porti cat mai natural si sa n-o arzi in arfe si vanturi.
Nu intelegi? Sau chiar nu vrei ? Iti place asa cum esti?

I-a un pistol , trebuie sa apesi pe tragi . Bravo , asa . Bom ! .. un foc in cap si libertate. O sa dai drumul la un mare trend. Saci de plastic. O sa fi mult mai apreciata si bine vazuta de publicul larg intr-un sac negru de plastic inchis cu un fermoar si in jurul tau o multime de politai apartinand criminalistici.
Nu intelegi ce zic ?
Esti moarta deja .. da’ oricum arde-o in continuare cu fardu’ pe fatza , ruju’ pe sugatoare si prezervatiul pus pe varful limbi.
Da-i drumul. Poti deja sa sugi , e ca o acadea care-ti va coloara limba. Uuhhuuhh , ahhhii .. Aa , vad ca te pricepi si iti place. Nu ma mira , ma asteptam.

Nu-i nimic. Maine o vei lua de la capat. Alta limba colorata, alt ruj , acelasi fite .. da’ fi bucuroasa schimbi masina.

Acelasi baiat caruia ii place sa-te critice,
Andu.

P.S.: Haipa